Turcia alege: Luptă strânsă la prezidențiale

UPDATE: Este posibil un tur doi

Alegerile prezidențiale ar putea să intre în turul secund, de balotaj. Președintele în exercițiu, Recep Tayyip Erdogan, a pierdut din avansul pe care îl avea inițial, astfel că, după numărarea a 81% din voturi, mai are doar 48,4 procente, față de 45,8 câte au fost contabilizate în dreptul principalului contracandidat, Kemal Kilicdaroglu.

Și în cursa pentru Parlament rezultatul s-a mai strâns, AKP, partidul președintelui Erdogan, are 36,6% din mandate, după numărarea a 70% din voturi. Principala forță de opoziție, CHP, condusă de Kilicdaroglu, are acum 24%.

Partidul de opoziție CHP susține însă că Kilicdaroglu s-ar afla în fața președintelui Erdogan. "Datele noastre indică o imagine pozitivă", a declarat un purtător de cuvânt.  "Conducem", a scris Kilicdaroglu pe Twitter. Primarul de Istanbul Ekrem Imamoglu (CHP) a cerut populației să ignore cifrele anunțate de agenția de stat Anadolu. Guvernul turc a acuzat opoziția că ar da dovadă de o "atitudine dictatorială" în timpul numărării voturilor. 

Erdogan al doilea în sondaje

A fost pentru prima oară în 20 de ani când președintele în exercițiu Recep Tayyip Erdogan nu a intrat ca favorit în alegeri. Oficial sunt trei candidați, dar lupta se dă între Erdogan și Kemal Kilicdaroglu.

 

În toate sondajele serioase, Kilicdaroglu conduce. Cele mai recente trei sondaje îi acordă acestuia aproximativ 49% din voturi; Erdogan ar fi la 45% iar ultranaționalistul Sinan Ogan ar urma să fie votat de doi până la cinci la sută din alegători.

Sondajele au fost efectuate însă înainte de retragerea din cursă în ultimul moment a lui Muharrem Ince, retragere care ar putea fi decisivă pentru rezultatul final. Se așteaptă ca alegătorii săi să voteze acum cu fostul său coleg de partid Kilicdaroglu. Sondajele îi acordau lui Ince tot între doi și cinci la sută din sufragii.

Dacă niciun candidat nu va obține cel puțin 50% din voturi, va avea loc un al doilea tur de scrutin pe 28 mai.

Temeri privind falsificarea alegerilor

Potrivit datelor oficiale, drept de vot ar avea 64 de milioane de persoane. 3,5 milioane dintre acestea trăiesc în afara țării. Din cei 1,5 milioane de turci din Germania, votează de regulă peste 732.000. Potrivit autorității electorale turce, ar mai avea drept să voteze 167.000 de persoane de origine siriană și aproximativ 66.000 de străini de alte naționalități care trăiesc în Turcia. În afară de formațiunea pro-kurdă HDP, toate celelalte partide participante la alegeri promit să reducă numărul refugiaților din țară cât mai curând posibil.

Kilicdaroglu le-a cerut susținătorilor săi să nu iasă pe stradă să sărbătorească în cazul unei victorii, pentru a evita eventuale ciocniri cu susținători ai guvernului predispuși la violență. El a avertizat opoziția cu privire la dezinformări răspândite intenționat de tabăra guvernamentală. Erdogan a acuzat de mai multe ori opoziția în campania electorală de "necredință", "sprijinirea terorismului" sau "dirijare de către formațiunea teroristă PKK". 

Opoziția promite parlamentarism

La alegeri este pus în discuție și sistemul politic al țării. Opoziția promite că, în caz de victorie, va reduce sistemul prezidențial consolidat masiv de Erdogan în ultimii ani și va readuce țara la parlamentarism.

Din 1923, de la crearea Republicii Turcia, țara a fost, potrivit Constituției, o democrație parlamentară. Dar Erdogan vrea să schimbe lucrurile. La alegerile din 2018 a fost introdus sistemul prezidențial, prin care președintele este mai puternic decât guvernul. Nu mai există funcția de premier.

Președintele este ales de popor pentru cinci ani și beneficiază de competențe extinse: numește și demite miniștrii și înalții funcționari de stat și conduce guvernul; emite decrete prezidențiale și poate decide de unul singur numiri importante în Justiție, Finanțe și Educație. Și serviciile secrete și puternica autoritate religioasă Diyanet sunt subordonate șefului statului. În noul sistem, președintele nu mai este obligat să renunțe la funcția din partid, Recep Tayyip Erdogan păstrând astfel și șefia formațiunii de guvernare AKP.

Introducerea sistemului prezidențial a dus la creșterea numărului de parlamentari de la 550 la 600, dar Erdogan a transformat legislativul turc într-o instituție irelevantă. Poate să dezbată și să adopte legi, dar majoritatea guvernamentală a înăbușit practic orice opoziție și și-a impus agenda politică fără opreliști. Guvernul nici măcar nu răspunde de regulă interpelărilor opoziției.    

Ce alianțe există?

La alegerile parlamentare joacă un rol decisiv trei blocuri politice: "Alianța populară" a lui Erdogan, "Alianța Națiunii" a celui mai mare bloc de opoziție și "Alianța pentru muncă și libertate", condusă de formațiunea pro-kurdă HDP.

AKP-ul lui Erdogan îi are alături mai ales pe ultranaționaliștii de la MHP și BBP. Alianța de opoziție grupată în jurul lui Kemal Kilicdaroglu este formată din șase partide diferite. Kilicdaroglu este sprijinit și de "Alianța pentru muncă și libertate", chiar dacă aceasta nu face parte din alianța sa.

Împotriva partidului pro-kurd HDP se desfășoară o procedură de scoatere în afara legii. Mii de membri au fost aruncați în închisoare, aproape toți primarii HDP au fost dați afară. Fostul șef al partidului Selahattin Demirtas se află de șapte ani într-o închisoare de maximă securitate, de unde coordonează însă o campanie eficientă împotriva lui Erdogan și a guvernului acestuia. Și el le-a cerut alegătorilor kurzi să voteze cu Kilicdaroglu.