Avocatul Poporului sau Avocatul Diavolului?

În societățile democratice cu o tradiție de sute de ani, instituțiile statului funcționează singure indiferent de balansul puterii politice. Sigur că se fac și aici schimbări la vîrful acestora, însă osatura, coloana vertebrală rămîne aceeași, în serviciul cetățeanului, de la o guvernare la alta. Sigur că și aici se înregistrează accidente de parcurs, dar acestea sînt remediate de organisme de control care au menirea de a reașeza lucrurile în matca lor. Clasa de mijloc, majoritară, este cea care face posibil ca instituțiile să se autoguverneze, să nu fie la cheremul puterii politice.    

În România realitatea e inversă, viciată de o transcriere agramată la a doua mînă, ajungînd astfel să se constituie într-o clonă a ei. Instituțiile publice sînt feudele celor care le conduc, ale celor cărora le-au fost date în arendă pe termen limitat, mai exact pentru atîta timp cît conducătorii de mucava achită nota de plată adevăraților proprietari, politicienii.

În România pusă pe butuci de regimul de extracție comunistă al lui Iliescu, lăsat apoi moștenire ucenicilor săi, lipsește clasa de mijloc, cea care este motorul nu doar al bunăstării materiale, dar și al celei morale și al implicării civice în sensul cenzurării oricărui derapaj al poterii politice. Votul celor mulți a fost bolovanul pe care minoritarii, incluzînd aici și bruma de clasă de mijloc, îl duc în spate de treizeci de ani. Cabina de vot este cea care a creat monștrii politici și acolo unde ei nu existau. Exemplul implacabil al celor spuse este Ion Iliescu, trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, cea mai oribilă fiind uciderea din culpă a copiilor decembriști: dacă de-a pururi comunistul Iliescu nu ar fi existat, atunci el ar fi fost inventat. Răspunzînd prezent la strigarea catalogului pervers de către mineri, securiști, imeghebiști, femeile de la APACA sau gospodinele care aplaudau justițiarii huilei pe străzile Bucureștiului în 14-15 iunie 1990, poporul celor mulți nu a făcut decît să îi ascută ghearele și să-i dea drumul din lesă într-o țară secătuită de comunism. Așa a început vrerea celor mulți.

Concubinajul între CCR și Avocatul Poporului

Cînd puterea politică are în subordine, prin șefii pe care i-a numit „democratic“, două instituții fundamentale ale statului, Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, justiția funcționează cu cătușele la mîini. Tandemul CCR-AV calcă în picioare orice tentativă autohtonă de accedere către valorile fundamentale europene. Întrebare: Oare de ce Curtea Constituțională a respins anul trecut revizuirea Constituției în urma referendumului din 26 mai inițiat de președintele Iohannis, cînd 6,4 milioane de români au votat pentru:

1. interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție; 

2. interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?

Răspunsul e elementar: Dacă CCR ar fi dat undă verde modificării Constituției prin includerea celor două norme votate de participanții la plebiscitul inițiat de președinte, e limpede că revizuirea legii fundamentale nu s-ar fi oprit aici și că una dintre normele de funcționare a statului ar fi urmărit tocmai modificarea regimului de stat în stat al Curții Constituționale.

La scurt timp după ce judecătorii constituționali au decis că trebuie lăsat la latitudinea legiuitorului să stabilească pe cine amnistiază sau grațiază, unul dintre cei mai buni specialiști în drept constituțional, profesorul Ioan Stanomir, afirma într-un interviu la RFI: „Problema fundamentală este, pe de o parte, extinderea inacceptabilă a competențelor Curții, care devine un adevărat arbitru politic, iar pe de altă parte, modul politizat prin care membrii ei sunt recrutați. Dacă punem cap la cap, avem explicația evenimentelor din ultima perioadă.“

Între instituțiile-persoane CCR și Avocatul Poporului există un concubinaj cununat și vegheat îndeaproape de eternul PSD, care, chiar dacă a pierdut puterea executivă, continuă să guverneze justițiar în virtutea numirilor pe criterii politice ale șefilor instituțiilor de stat, numiri anterioare căderii guvernului PSD-ALDE. Recentele sesizări la Curtea Constituțională ale președintelui Avocatului Poporului Renate Weber, numită în funcție la mijlocul anului trecut de parlamentul lui Dăncilă Viorica Vasilica și Tăriceanu Popescu Călin, sînt în spiritul contractului semnat cu puterea politică pesedisto-aldistă.

Una dintre ele atacă tăierea pensiilor speciale de către guvernul Orban în stare de funcționare. CCR a anunțat că se va pronunța în această speță la 1 martie. Decizia o știm de pe acum – pensiile nesimțite la pătrat sau chiar la puterea a treia vor fi livrate în continuare celor 160.000 de pensionari speciali: polițiști, securiști, magistrați, parlamentari – noua nomenclatură a eternei și fascinantei Românii.

Cea de-a doua sesizare a Renatei Weber va avea, în situația în care CCR îi va da cîștig de cauză, consecințe de o gravitate fără precedent. Fosta luptătoare civilă pentru drepturile omului Renate Weber, care în anii ’90 a fost co-președinte APADOR-CH, a atacat pe 9 decembrie anul trecut la curtea lui Valer Dorneanu o lege de acum paisprezece ani care eliminase condiția aberantă a „pregătirii specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie“ pentru procurorii DNA. În sesizare, Weber susţine că inculpaţilor le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că procurorii DNA nu sînt specializaţi pentru anchetarea faptelor de corupţie. Dacă CCR va admite sesizarea președintelui Avocatului Poporului, altfel spus, dacă Valer Dorneanu va bate palma cu Renate Weber, toate dosarele instrumentate de către DNA din 2005 până acum ar putea fi anulate, iar infractorii condamnaţi ar putea fi eliberaţi şi rejudecaţi. Printre ei, se înțelege, și Liviu Dragnea, care, iată, își activează antenele perverse și din pușcărie.

Fostul președinte al CCR Augustin Zegrean a declarat imediat după sesizarea ticăloasă a Renatei Weber:

„În cazul în care CCR va admite această sesizare, toate dosarele şi actele de urmărire penală efectuate de procurorii DNA vor trebui anulate. Toate sentinţele vor trebui anulate. Toţi cei care au fost trimişi în judecată de către Direcţie vor trebui eliberaţi şi rejudecaţi. Avem deja precedentul cu decizia CCR pe completele specializate, deci, în buna tradiţia a justiţiei din România din ultimii ani, toate dosarele se vor rejudeca. Tot constructul DNA se va dărâma. Tot. Sesizarea este eronată. Nu există o şcoală specială pentru procurorii DNA. Toţi procurorii fac aceeaşi şcoală. La fel cum nu există judecători specializaţi pe fapte de corupţie, aşa nu există nici procurori specializaţi pe alte infracțiuni. Nu cred că CCR va da curs acestei sesizări. Vorbim de o ordonanţă ce a mai fost atacată în două rânduri, prin anul 2008. Sigur, acum surprizele sînt la tot pasul".

Dacă vom trăi o astfel de surpriză, zilele în UE ne vor fi numărate. Avocatul Diavolului ne va fi oaspete de onoare, iar noi ne vom închina cu pioșenie lui Dragnea, Codrin Ștefănescu, Florin Iordache și Partidului.