Berlin: 35 de portrete românești în fosta Fâșie a Morții

În zona de așa-zisă protecție militară, care îi "proteja" pe cetățenii est-germani de tentația de a sări Zidul Berlinului, a rămas în picioare și abandonată, zeci de ani, o biserică. Cortina de Fier trecea la doar câțiva metri de ușa principală a clădirii.

În 1985, regimul redegist a decis să dărâme clădirea construită în stil neogotic, cu fațadă din cărămidă. Nu exista pericolul ca niște cetățeni refractari față de drumul către comunism să se avânte în Fâșia Morții pentru a contesta regimul din interiorul pereților abandonați, cum se mai întâmpla în alte biserici din RDG. Dar era o biserică, era în no man’s land, ce să caute acolo? Așa că biserica a fost dinamitată.

Patru ani mai târziu, cetățenii redegiști refractari au dinamitat regimul. În 1989 aveau să cadă, pe rând, dictaturile est-europene și să se deschidă granițele dintre cele două blocuri politice ale Europei polarizate aproape jumătate de secol.

Dincolo de zid - reconciliere pe ruine și amintiri

Terenul pe care se aflase biserica a fost, după schimbarea din 1989, retrocedat comunității religioase, care a construit acolo, din materiale ecologice combinate cu molozul rămas după dinamitarea Bisericii Reconcilierii, o capelă păstorită, la fel ca vechiul lăcaș, de cultul evanghelic. Noua capelă, cu un design minimalist, a recuperat și o bucată din altarul vechii biserici, căreia i-a și preluat numele. A fost dedicată în mod special amintirii celor care și-au pierdut viața de-a lungul Zidului Berlinului, pentru a semnala durerea divizării forțate a Germaniei - și a Europei - dar și bucuria reunificării pașnice. Servicii religioase și evenimente special organizate aici sunt ocazii de reflecție, de comemorare a victimelor și de rememorare a trecutului recent.

Greu de găsit un loc mai potrivit pentru ca două națiuni care au trăit cu nu mult timp în urmă totalitarisme să-și împărtășească experiența acelor vremuri. La 35 de ani de la căderea pașnică a Zidului Berlinului și de la prăbușirea sângeroasă a regimului ceaușist de la București, capela de pe fosta Fâșie a Morții găzduiește o expoziție despre oameni și putere în România. Sunt expuse 35 de portrete și prezentate poveștile unor personalități relevante pentru o serie de momente de inflexiune ale istoriei recente a României. Autor al seriei este fotograful Cornel Brad. 

Anul 1989 ocupă un spațiu consistent, dedicat reamintirii momentelor premergătoare, ale celor din timpul și celor ulterioare Revoluției române, care, spre deosebire de prăbușirea pașnică a Zidului Berlinului, a avut un parcurs tragic. Expoziția și discuțiile sunt deschise publicului berlinez sub denumirea "Dincolo de zid. Rezistență. Rezonanță.", cu scopul de a-i aminti sau a-l introduce într-un univers aparent străin, dar foarte asemănător celui din Germania comunistă. Și o face prin prezentarea unor oameni ale căror destine au fost marcate, dar și a unor personaje care au influențat perioada din jurul răsturnării dictaturii ceaușiste.

Sunt, acolo, expuse portrete ale disidenților Doina Cornea, Radu Filipescu și Mircea Dinescu, alături de președintele "emanat" al Revoluției române Ion Iliescu, lângă care stă Ioana Izabela Odor, "femeia în rochie albastră" de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, victimă a minerilor chemați la București de Ion Iliescu. Fiecare ilustrație este însoțită de povestea personajului, cu accent pus pe semnificația interacțiunii sale cu vremurile schimbării de sistem politic din România.

Portrete de privit și care te privesc

Printre cele 35 de portrete îi mai regăsim pe fostul șef al redacției române a Deutsche Welle Emil Hurezeanu, una din vocile care au relatat la Europa Liberă desfășurarea Revoluției începute la Timișoara pe 16 decembrie 1989 în fața casei pastorului reformat Laszlo Tökes, care nu putea nici el lipsi din fotoevocarea de la Berlin, pe Miodrag Belodedici, fotbalistul român de etnie sârbă care a trecut granița spre defuncta Iugoslavie - ea însăși, pe atunci, o Fâșie a Morții - pentru că își dorea să joace la echipa lui de suflet, Steaua Roșie Belgrad, dar și pe muzicianul Alexandru Andrieș, ale cărui versuri curajoase dădeau speranța că dictatura nu poate dura la nesfârșit, precum și pe al doilea președinte al României post-comuniste Emil Constantinescu, prezent, de altfel, la vernisajul expoziției din capitala germană, unde a evocat talentul lui Cornel Brad "de a descoperi sufletul personajelor fotografiate. L-a interesat mai ales privirea personajelor. Pe bună dreptate, pentru că ochii sunt o poartă către sufletul oamenilor, pe care nu o poți închide și pe care foarte greu o poți masca". Constantinescu a evocat "o întâlnire pe care am avut-o la Cotroceni cu președintele Georgiei Eduard Șevardnadze, fost ministru de Externe al Uniunii Sovietice, artizanul încetării Războiului Rece. Din observațiile lui am înțeles că singurul lucru pe care le era frică (dictatorilor) să-l privească în față era adevărul. Adevărul despre ei, despre lumea care îi înconjura și despre istoria nemiloasă a posterității pe care s-au străduit atâta să o construiască în timpul vieții lor".

"Priviți portretele lui Cornel Brad și lăsați-vă priviți de cei portretizați", îndeamnă Esther Schabow, șefa departamentului de comunicare și cultură al Capelei Reconcilierii. "Nu este vorba doar despre trecut, ci și despre viitor", a apreciat, la vernisaj, Cristian Niculescu, președintele Institutului Cultural Român Titu Maiorescu din capitala federală Berlin. Cei 35 de portretizați au și "sunt povești care te doboară dar care, în același timp, îți dau putere de a continua", observă jurnalistul Robert Schwartz, președinte al Societății Germano-Române din Berlin, cea care a organizat expoziția, alături de Institutul Cultural Român, în colaborare cu Capela Reconcilierii și cu Fundația Academia Civică.

De vorbă despre cele petrecute în urmă cu 35 de ani

Expoziția de pe fosta Fâșie a Morții ce a tăiat în două Berlinul în anii Războiului Rece este însoțită de mai multe evenimente. Luni, 2 septembrie, la Ambasada României din capitala federală a avut loc o dezbatere despre semnificațiile celor petrecute în urmă cu 35 de ani în estul Europei, moderată de colegul nostru Robert Schwartz, fost șef al secției române a DW, la care au participat activista civică Ana Blandiana(înregistrare video), diplomatul și publicistul Emil Hurezeanu, jurnalista și cercetătoarea Anneli Ute Gabanyi și autorul celor 35 de portrete, Cornel Brad, alături de fostul președinte român Emil Constantinescu și de pastorul Markus Meckel, activist pentru drepturile omului și ultim ministru de Externe al defunctei RDG.

Pe 12 septembrie, la Capela Reconcilierii este programată o seară de lectură din romanul "Jogging cu Securitatea", la care vor vorbi autoarea Herma Kennel și protagonistul cărții, disidentul Radu Filipescu, moderați de jurnalistul Keno Verseck. O proiecție video, realizată de regizoarea Anca Berlogea-Boariu, va încheia expoziția, în seara finisajul, 28 septembrie.