Bin Laden, punct şi de la capăt

Satisfacţia generală iscată în SUA, în alte ţări occidentale şi în multe cancelarii de pe toate meridianele de ştirea lichidării lui bin Laden este cât se poate de firească. Mulţi îşi vor spune şi o vor repeta, că mai există totuşi o dreptate. La urma urmei, teroristul numărul unu al ultimelor două decenii e vinovat pentru asasinarea a mii de civili, de oameni nevinovaţi, de bărbaţi, femei şi copii, între care cei mai mulţi au căzut victimă atentatelor comise la ordinul său, în America, la 11 septembrie 2001.

În reacţie, valoarea acţiunilor la burse precum şi cea a dolarului au crescut, semn indubitabil al unui perceptibil spor de încredere în capacitatea SUA de a-şi rezolva problemele.

Proporţiile neobişnuite ale bucuriei americanilor sunt şi urmarea răstimpului îndelungat, necesar depistării şi uciderii lui bin Laden. Evident, din punct de vedere operativ, lichidarea lui n-a însemnat cine ştie ce, devreme ce, înspre finalul sângeroasei sale cariere, măcelarul-şef al al Qaedei pare să fi încetat de mult să mai ia decizii cu privire la acţiuni concrete ale grupurilor de militanţi din subordinea sa.

Cu atât mai vastă este importanţa simbolică a uciderii lui. Ea dă satisfacţie nu doar familiilor victimelor yemenitului, pentru care, fie şi tardiv, s-a făcut în fine dreptate, ci şi tuturor celor şocaţi de barbaria fără seamăn, de foamea de sânge fără egal a liderului terorist; unul, pentru care, dincolo de realizarea scopurilor sale politice n-a contat provenienţa ori nevinovăţia victimelor lui ci doar să creeze munţi de cadavre cât mai mari.

Nu e de mirare, în acest context, că americanii l-au detestat numai pe Hitler mai viguros decât pe Osama bin Laden.

Lichidarea lui va avea cu siguranţă un număr de consecinţe importante, pe plan politic şi nu numai. Mitul invincibilităţii lui bin Laden are toate şansele să fi murit odată cu teroristul şef, deşi, după aruncarea cadavrului său în mare comunitatea mişcărilor antidemocratice, antiamericane, antioccidentale şi antisemite se va repezi să confecţioneze mitul "supravieţuirii" şi "nemuririi" teroristului.

Oricum, al Qaeda nu va sucomba subit, şi e foarte probabil ca, în urma şocului iscat de ştirea lichidării lui, să urmeze atentate mai mult sau mai puţin spontane, menite să exteriorizeze furia şi descumpănirea adepţilor reţelei teroriste.

Pe de altă parte, nimic nu e mai demobilizator, pe termen lung şi mediu, decât insuccesul, iar insuccesul maxim al capturării sau executării unui lider militar, cum i-a plăcut lui bin Laden să se prezinte, va avea inevitabil un devastator impact asupra trupelor sale.

De cealaltă parte va profita în SUA, preşedintele Obama, pentru care reverberaţiile ştirii-bombă din ziua de 1 mai se vor repercuta pozitiv în campania electorală pentru un nou mandat la Casa Albă.

Last but not least, se vor vedea întărite pretutindeni, şi nu doar în lumea musulmană, forţele moderate care se opun demonizării SUA şi Israelului şi militează, încă timid, pentru un Islam reformat, compatibil cu democraţia.

Odată cu lichidarea lui bin Laden - simbol al confruntării unui trecut caduc şi revolut cu modernitatea - s-a încheiat o mare bătălie în lupta dintre democraţiile occidentale şi obscurantismul extremismului islamist, promotor, după nazism şi comunism, al unui nou tip de totalitarism. Războiul însă, din păcate, nu se va sfârşi aici.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident