Blocaj total în procesul de pace din Orientul Mijlociu

Procesul de pace din Orientul Mijlociu rămâne îngheţat. Şi a fost clar la Washington că preşedintele american Obama nu va putea schimba cu nimic situaţia în viitorul apropiat. Şi nu pentru că nu ar avea voinţa necesară. Încă de la debutul mandatului său, Obama a numit un emisar special pentru regiune şi a declarat reluarea procesului de pace din Orientul Mijlociu printre priorităţile administraţiei sale.

Guvernul american nu a reuşit însă nimic în acest sens în ultimii doi ani. Dimpotrivă, numeroase efoturi au fost chiar contraproductive. După ce Obama a cerut ca Israelul să înceteze extinderea coloniilor, preşedintele palestinian Mahmud Abbas a adoptat o linie politică similară. Doar că sa constate că SUA au dat rapid înapoi, după proteste masive ale israelienilor.

Obama l-a tratat de asemenea ca pe un şcolar pe Netanyahu la vizita la Casa Albă efectuată de acesta în urmă cu un an. Ceea ce a răcit şi mai mult relaţia dintre cei doi lideri. Netanyahu nu a făcut nicio concesie în toate punctele importante discutate. S-au schimbat amabilităţi formale, care nu au dus la nimic constructiv.

Jocul continuă la fel şi la vizita de acum a lui Netanyahu. În discursul său recent privind lumea arabă, Obama a cerut Israelului să recunoască frontierele din 1967 şi să revină la masa negocierilor. Netanyahu a respins imediat aceste solicitări, ceea ce a obligat Casa Albă să adopte o retorică defensivă. Mesajul transmis astfel de preşedintele american este greşit: el este dispus să facă afirmaţii curajoase, dar dă rapid înapoi la presiunile exercitate de Israel.

În criză de timp?

Preşedintele american ştie că deocamdată nu poate realiza nimic în chestiunea păcii din Orientul Mijlociu. Limbajul corporal la conferinţa de presă comună cu Netanyahu a fost elocvent: Obama a părut foarte tensionat, a dat senzaţia că a intrat în criză de timp.

Campania electorală pentru preşedinţie a început deja în SUA iar pentru Obama este un moment prost pentru a face ceea ce trebuie: şi anume, să pună masiv sub presiune ambele părţi. Riscul unui eşec este însă mult prea mare şi preşedintele american nu şi-l poate permite deocamdată. Este vorba de pierderea voturilor comunităţii evreieşti din America. Mai mult, Obama are deja destule probleme cu Congresul, care este masiv proisraelian.

Prin urmare, la discursul său de joi, Obama a făcut unele presiuni asupra israelienilor şi palestinienilor, dar a apelat în general la retorica obişnuită. Iar la întâlnirea de vineri cu Netanyahu, nici măcar nu a mai amintit de recunoaşterea graniţelor din 1967. Preşedintele american nu a numit deocamdată un succesor pentru George Mitchell, retras recent din poziţia de emisar special pentru Orientul Mijlociu. Nu există nici propuneri pentru această poziţie.

Dacă va fi reales în 2012, probabil că Obama va întreprinde noi eforturi de rezolvare a conflictului israeliano-palestinian. Determinarea nu-i lipseşte acestui preşedinte. Pericolul este însă ca lucrurile să se înrăutăţească între timp.

Ar fi însă greşit ca eşecul să-i fie atribuit şefului de la Casa Albă. Obama insistă şi el că doar israelienii şi palestinienii pot soluţiona acest conflict. Din păcate, Barack Obama le dă mereu ocazia acestora să găsească alţi vinovaţi.

Autor: Christina Bergmann/os
Redactor: Robert Schwartz