Boris Johnson la București

Marea Britanie se află cu siguranță într-o situație dificilă, nu doar din cauza tonului intransigent cu care este tratată de responsabilii europeni, dar și a diferențelor de opinii din sânul propriului guvern. Ce cale va urma Marea Britanie? Va fi un Brexit dur sau unul moale? În realitate nu e deloc clar ce înseamnă aceste cuvinte, câtă vreme disensiuni serioase par să se manifeste chiar în sânul Cabinetului guvernamental. O probă de exprimare mai curând vagă ne-a oferit șefa guvernului britanic, Theresa May, într-un interviu acordat duminică ziarelor care fac parte din grupul LENA (Leading European Newspaper Alliance) și în cuprinsul căruia evita să precizeze clar diferența dintre un hard Brexit și un soft Brexit: ”Îmi doresc o Mare Britanie puternică și deschisă către lume, care să se sprijine pe un parteneriat profund cu Uniunea Europeană. Mizez pe o Mare Britanie lider mondial, care să încheie acorduri de liber schimb cu vechii săi prieteni și cu alți parteneri în lumea întreagă”.

Din aceste declarații nu se poate înțelege mare lucru, cu atât mai mult cu cât nimeni nu se mai îndoiește că, fie soft, fie hard, Brexitul va avea loc. De exemplu Theresa May mai spunea în interviul citat că înțelege foarte bine că Marea Britanie nu se poate bucura de avantajele apartenenței la Uniune fără să-i accepte obligațiile: ”pe piața comună, de exemplu, înțelegem și respectăm poziția potrivit căreia cele patru libertăți care îi definesc esența nu pot fi disociate unele de altele și că nu putem alege doar ceea ce ne convine.”

Pentru Marea Britanie cel puțin va fi totuși foarte important dacă va fi sau nu o perioadă de tranziție mai îndelungată, dacă va fi o ruptură netă sau una progresivă, dacă va fi nevoită să achite o notă de plată mai mare sau una mai mică. De fapt, impresia care s-a creat mai ales după discursul premierei Theresa May de la Florența și a opiniilor anterioare exprimate de ministrul de Externe Boris Johnson (”Viziunea mea pentru un Regat Unit ambițios și prosper grație Brexit-ului”, Daily Telegraph) este că principala preocupare a britanicilor în acest moment nu este legată de negocierile ca atare, ci de cadrul lor prealabil. Britanicii se străduiesc acum să obțină condiții de pornire mai favorabile și de aceea caută să se întâlnească cu reprezentanții cât mai multor țări europene.  

Turneul lui Boris Johnson în Europa centrală și de est poate fi înțeles în această lumină. El nu are de fapt ce negocia în acest moment separat cu guvernele UE, dar poate negocia condițiile negocierii. Potrivit unui comunicat al ambasadei britanice la București (citat de Agerpres), ministrul de externe Boris Johnson ”va avea o serie de întâlniri la nivel înalt cu omologul său ceh, Lubomir Zaorálek, la Praga, și cu cel român, Teodor Meleșcanu, la București, pe data de 25 septembrie, precum și cu premierul slovac Robert Fico și cu secretarul de stat pentru afaceri europene Ivan Korčok, la Bratislava, pe 26 septembrie”.

Este posibil ca Polonia și Ungaria să fie deja aliatele discrete ale Marii Britanii, în timp ce celelalte țări din zonă rămân să fie explorate în ceea ce privește disponibilitatea lor: ”Survenite după discursul de la Florența al prim-ministrei May, aceste vizite, mai spune Boris Johnson, îmi oferă ocazia de a discuta personal cu parteneri europeni apropiați următorii noștri pași în ceea ce privește continuarea negocierilor. De asemenea, salut faptul că am ocazia de a discuta cu premierul Fico și cu miniștrii de Externe Zaorálek și Meleșcanu despre oportunitățile de dezvoltare a comerțului între țările noastre”.

România are cu siguranță un interes comercial și poate nu atât prin volumul schimburilor, cât prin faptul că Marea Britanie este țara în relație cu care a reușit să obțină cel mai mare excedent comercial. Cu toate acestea, exporturile către Marea Britanie reprezentau numai 4,36% din totalul exporturilor românești. Mai sensibil este subiectul românilor care trăiesc și lucrează în Marea Britanie, cu atât mai mult cu cât situația cetățenilor UE aflați în Marea Britanie este o prioritate și pentru negociatorii desemnați de Bruxelles.