București-Moscova, mizele unui război de cuvinte

El survine în momentul în care la Moscova au început pregătirile pentru referendumul de modificare a Constituției, ce are loc pe fondul scăderii popularității președintelui Vladimir Putin, la un minim istoric. Este un detaliu important care explică reacția publică a Moscovei.

Rusia, stat inamic

În presa moscovită, este fluturată afirmația potrivit căreia în Strategia de apărare națională a României Rusia este calificată „stat inamic” sau „țară ostilă”. Interesul pentru acest document abia avansat de președintele Klaus Iohannis Parlamentului de la București pentru a fi aprobat s-a reflectat în declarațiile a doi senatori ruși și în poziția oficială exprimată la briefingul de presă al Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe de la Moscova.  

Aceste trei poziționări publice critice față de Strategia de apărare redactată la București au fost preluate de agențiile rusești de presă și de redacțiile media controlate de stat, ceea ce confirmă interesul autorităților de la Moscova pentru subiect.

Să le luăm pe rând:

1. Președintele Comitetului de Politică Externă din Consiliul Federației, camera superioară a parlamentului rus, Konstantin Kosaciov, a declarat că o amenințare rusească la adresa securității României nu există și nu va exista până când de pe teritoriul României nu va apărea o amenințare la adresa Rusiei.

Potrivit lui Kosaciov, aderând la UE și NATO, România a sperat să ajungă în centrul politicii mondiale și europene, dar s-a trezit doar la periferia ei. Astfel că simte nevoia să le mai amintească de ea propriilor aliați și să-și crească importanța în ochii lor. Fără alte posibilități – a continuat șeful Comitetului de Politică Externă – România se prezintă drept frontieră externă a Europei și bastion al ei.

Însă, atunci, e nevoie de o amenințare externă, pe care politicienii români o identifică în Rusia, repetând comportamentul Poloniei și țărilor baltice, iar în ultima vreme, și Ucrainei. Potrivit lui Kosaviov, asta ar fi o atitudine primitivă și egoistă care n-are nimic de a face cu realitatea și nici nu interesele reale ale Europei în viitor.

2. Senatorul de Crimeea, Serghei Țekov, membru al Comitetului pentru Politică Externă al Consiliului Federației, într-un comentariu pentru Russia Today (redacția în limba rusă), a plecat de la constatarea că România a calificat Rusia drept stat inamic în documentele sale strategice, numai că lucrurile ar sta exact invers în realitate. Însăși România a fost mereu un dușman al Rusiei și nu invers.

3. La conferința de presă a purtătorului de cuvânt al diplomației ruse, de la 11 iunie, subiectul Strategia de apărare a României nu-și găsește locul printre cele 17 puncte, ci apare la răspunsul la a doua întrebare.

Prima este despre reluarea procesului de la Haga privind avionul malaiezian, doborât de o rachetă rusească deasupra Donbass-ului, a doua despre România. În a doua parte a anilor 90 am participat la zeci de briefinguri de presă la Externele de la Moscova, fiind corespondent al Serviciului Mondial al BBC.

În cazul întrebărilor erau doar două scenarii: cel mai des întâlnit era ca diplomația rusă să dorească să facă declarații pe o anumită temă și atunci erau doi sau trei ziariști locali, mereu aceiași, care primeau întrebările în plic, le citeau de pe bilet la microfon, în conferința de presă, iar purtătorul de cuvânt prezenta răspunsul pregătit dinainte, cu care venea în mapă.

Niciodată n-a improvizat, chiar dacă vorbea liber, răspunsul era pregătit dinainte. Pentru ziariștii ruși sau străini, acreditați la Externe, ca să obțină răspunsuri sau comentarii, era o treabă dificilă; trebuia să trimită întrebarea prin fax cu cel puțin două zile înainte și chiar și așa erau șanse mici pentru vreun comentariu.

Ideea este că la Externele de la Moscova nu există comentarii întâmplătoare, toate sunt aprobate dinainte. Iar direcția presă, purtător de cuvânt, nu dă „pe surse” ca să intoxice presa cu povești din care să iasă bine ministrul. Deci declarațiile făcute la briefingurile de presă din Piața Smolensk, unde e sediul Externelor, trebuie luate în serios și analizate cu atenție.

Agenția de presă de stat Ria Novosti a cerut un comentariu despre menționarea în Strategia de apărare, la capitolul amenințări, a Rusiei. În document – ca să parafrazăm întrebarea curios de precis formulată – se amintește despre creșterea potențialului militar al Rusiei în vecinătatea României, la granița cu NATO, ceea ce sfidează interesele strategice naționale, amenință asigurarea securității energetice și stabilitatea în regiunea Mării Negre.

Maria Zaharova răspunde: da, Rusia e pusă la capitolul amenințări, pe motiv că ar fi contribuit la deteriorarea situației de securitate în zona Mării Negre. Dar nu Rusia e de vină. Bucureștiul nu face decât să copieze Occidentul, care și el dă vina tot pe Rusia.

Urmează trei idei, dintre care una singură este nouă:

1. politicienii români sunt în slujba Vestului, chiar cu prețul compromiterii propriilor interese, ce decurg din apartenența la arealul Mării Negre (un fel de mantră a diplomației ruse în comunicarea cu România, din ultimii 6-7 ani);

2. Strategia de apărare va fi folosită pentru a intensifica prezența militară a SUA și NATO la Marea Neagră, deci Bucureștiul va fi responsabil dacă se întâmplă ceva grav aici (idee repetată de ceva vreme, în legătură cu instalația de la Deveselu, în primul rând);

3. Utilizează cuvântul plagiat, într-un context în care mai potrivit era copiat, ca o ironie la adresa generalilor plagiatori de la București. Pare o răutate din partea Ambasadei Rusiei la București, care probabil că a și redactat un prim draft atât al întrebării, cât și al răspunsului. (o traducere a răspunsului, realizată de Ambasada Rusiei pe pagina ei de facebook)

Moscova: mituri și obsesii despre România

Spre deosebire de București, unde presa titrează la unison că această a doua Strategie a președintelui Iohannis ar fi un moment de cotitură istorică pentru că menționează Rusia ca o amenințare,  media moscovită insistă pe continuitate în atitudinea anti-rusească a României.

Popularul săptămânal Argumentî i faktî a publicat și o istorie a interacțiunilor dintre Rusia și România, de la Mica Unire a lui Al. I. Cuza, la N. Ceaușescu, trecând prin Ion Antonescu. Cu accent pe capacitatea scăzută a trupelor românești în cele două războaie, subiect de ironie până astăzi, nu doar printre istoricii ruși.

În primul război, din cauza slăbiciunii Armatei Române, Rusia a trebuit în 1916 să extindă linia frontului. În al doilea război, slăbiciunea Armatei Române a lucrat în favoarea sovieticilor, de vreme ce România era principala aliată a Germaniei în Est. Psihanalizabilă această acută nevoie a comentatorilor ruși de a ironiza România și performanța militarilor ei.

Caricaturizarea militarilor români a fost un proiect al propagandei sovietice din 1942-43, pentru a ridica moralul Armatei Roșii. Este surprinzător cât de bine a supraviețuit această temă până astăzi, în mentalul colectiv din Rusia. Numai că asta limitează astăzi capacitatea de manipulare și fake news referitor la România. Pentru că nu o mai poți prezenta ca pe un pericol militar. Nimeni în Rusia nu te-ar crede.

Citiți articolul integral AICI.