"Bunica" dușmană a naziștilor

Pe 27 ianuarie 2018, ziua în care se comemorează eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz, o pensionară energică se uită în locuința ei din Nordschwarzwald pe lista sa de contacte de pe Facebook. Este furioasă, vrea să acționeze, dar computerul ei lucrează încet, poate din cauză că pe desktop sunt salvate atât de multe documente și fotografii. Femeia deschide o nouă pagină, un grup de Facebook, introduce numele persoanelor care fac parte din el. Ne spune cum a trimis câte o invitație tuturor persoanelor din lista ei de contacte. Mai târziu, se vor strânge mii de persoane.

Credință puternică în democrație

În viața Annei Ohnweiler, originară din satul Roșia de lângă Sibiu, acum în vârstă de 70 de ani, au tot existat momente în care ea a "trecut la acțiune". În care, în calitate de profesoară și șefă a unei instituții sociale la Altensteig lângă Nagold, nu a putut să facă altceva decât să ridice vocea. A scris scrisori și petiții, nici nu mai știe azi câte. I-a scris lui Helmut Kohl, pe când acesta era cancelar federal. I-a scris actualei cancelare, pe vremea când era doar ministră a Familiei. Nu a primit întotdeauna răspuns, dar acest aspect nu este atât de important, spune ea. Curajoasa femeie, care a studiat la Sibiu unde a și lucrat ca profesoară, este la pensie din 2015. Își trece mâna prin părul scurt și își alege cu atenție cuvintele. "Cine adoarme în democrație, se trezește în dictatură" - acesta este motto-ul ei.

Și știe despre ce vorbește. Și-a petrecut tinerețea în România neostalinistă, unde criticile și rezistența nu erau posibile; în Germania democratică, din fericire, da, slavă Domnului, după cum spune ea. Și-a urmat deci propriul motto când a pus bazele grupului de Facebook "Omas gegen Rechts" (Bunicile împotriva extremei drepte). Parcă de data aceasta este totuși altfel: credința ei puternică în democrație se amestecă acum cu frica.

Rebeliunea "bunicilor"

Nagold, Baden-Württemberg, o locuință cu patru camere la etajul șase. Din balcon se vede până în Pădurea Neagră. În sufragerie e liniște totală, se aude doar ticăitul unui ceas. Timpul pare că a rămas aici pe loc, arată ca în anii 1980. Mobilă din lemn de stejar, covoare cu ornamente ample. În bibliotecă cărți despre Holocaust, lângă albume de fotografii din Ardeal, România. Pe pereți, colaje de fotografii cu copiii ei adulți, cu nepoții, în vârstă de 5, 8 și respectiv 14 ani. "Bunico, te iubesc", scrie pe o felicitare.

Între fotografiile de familie, într-o nișă cu o măsuță acoperită, Ohnweiler și-a politizat rolul de bunică. Inițiativa "Omas gegen Rechts" (Bunicile împotriva extremei drepte) exista deja în Austria. În Germania, ea a fost creată prin grupul de Facebook pus pe picioare de Ohnweiler, care azi are peste 3000 de membri. În 2019, Ohnweiler creează o asociație alături de alte "bunici". Se alătură și bărbați, cam 25% din membrii mișcării.

Furia care-i animă pe mulți/multe astfel de "bunici" s-a manifestat la Ohnweiler într-o zi din ianuarie 2018. Pe Twitter, ea a citit postarea unui membru al mișcării identitare, de extrema dreaptă, din Salzburg. Bărbatul critica pensionarele care protestau față de partidul populist de dreapta FPÖ. "Dacă ești prea bătrân ca să mai fi de folos societății și nu ai învățat să croșetezi în loc să-ți faci auzită emanciparea" - cam așa sunau cuvintele lui, din ce își amintește Ohnweiler .

Indignarea se simte și azi în vocea ei. "Viață fără valoare?", se întreabă ea cu ochi mari vorbind apoi despre cum național-socialiștii i-au omorât pe cei bătrâni și pe cei bolnavi. Retorica național-socialistă ar fi revenit în politică prin intermediul AfD, spune ea. Tocmai astfel de momente o fac să devină neliniștită, să enumere modurile în care retorica de extrema dreaptă subminează democrația și divizează societatea. Aproape zilnic, spune ea, petrece trei-patru ore pe Internet căutând exemple pe care să le posteze ulterior în grupul de Facebook al "bunicilor".

"Protest din principiu"

Femeia poartă insigne cu "Omas gegen Rechts", face afișe, merge la contrademonstrații peste tot în Germania unde au loc marșuri ale neonaziștilor. Își amintește cu plăcere de demonstrația din Dresda din august 2019, prima mare reuniune a "bunicilor" din întreaga Germanie. Au venit 'bunici' din toate colțurile țării, spune ea: "Am avut sentimentul că putem schimba ceva". Azi, mișcarea creată de ea este activă în peste 70 de orașe. "Bunicile" și "bunicii" se angajează împotriva uitării, organizează standuri de informare în campanii electorale, plasează plăci memoriale pentru victimele naziștilor. Și se solidarizează cu mișcarea "Fridays for Future".

Este vorba de viitorul nepoților. Nu toți membrii mișcării sunt la propriu "bunici", unii sunt chiar prea tineri pentru asta. Dar nu acest aspect este important, protestul lor este unul din principiu, spune Ohnweiler. Membrii mișcării sunt uniți de o caracteristică comună: mulți dintre ei fac parte din generația de după al Doilea Război Mondial, cunosc ororile nazismului din povestirile părinților lor.

Părinții doamnei Ohnweiler au fost deportați după război într-un lagăr de muncă sovietic. Familia ei aparține minorității germane din Transilvania. Mulți dintre româno-germanii din Ardeal au servit Reichul german pe timpul lui Hitler. "La sfârșitul războiului, lumea s-a răzbunat pe ei", spune ea. Expropriere, represiune, discriminare. Ea a tras o învățătură din această istorie a familiei ei: "Gata cu războiul, gata cu izolarea, gata cu distrugerile".

A marcat-o și lipsa libertății în dictatura din România sub Nicolae Ceaușescu. Într-o fotografie, tânăra femeie este cu clasa ei de la școală: băieți și fete într-un rând. Aproape că nu i-au dat diploma de Bacalaureat, povestește Ohnweiler râzând. Pentru că ar fi încurajat alte fete să poarte rochii mini. O tânără feministă rebelă. Într-o altă fotografie, ea este alături de bunica ei: "O femeie plină de încredere în sine, m-a marcat profund".

După ce soțul ei a fugit în Germania, nu i-a mai fost permis în România să lucreze ca profesoară. În 1979 a reușit să părăsească România. La Nagold a lucrat pentru o asociație creștină de tineret, mai apoi a creat o școală la seral.

Cu mișcarea "Omas gegen Rechts", Anna Ohnweiler vrea să se implice în dezbaterea politică germană și în calitate de pensionară. Inițiativa ar fi desigur nepartinică, insistă ea mereu. Este un principiu foarte important pentru "bunici".

Teama pentru democrație a urmărit-o o dată inclusiv în cutia poștală. În februarie 2019 a găsit acolo o scrisoare cu amenințări. Cu mesaje de ură atât de dure încât nu le putem reproduce aici, din cauza activității acestei "bunici". A fost implicat serviciul de informații interne, expeditorul nu a fost însă găsit. Copiii ei și-au făcut griji pentru ea. Ohnweiler zâmbește și admite că nu poate influența astfel de lucruri. Nici măcar mesajele de ură nu o scot însă din liniștea ei. "Din punctul meu de vedere, frica este un sfetnic prost", spune ea. "Când frica se răspândește atât de mult încât oamenii încep să tacă, atunci este pericolul la adresa democrației noastre cu adevărat mare."