Bush şi Putin

Executivele de la Washington şi Moscova fac eforturi majore spre a invoca spectrele trecutului. Ca în epoca războiului rece oficialii din cele două capitale strîng în jurul lor state aliate pentru a impresiona tabăra adversă. Diplomaţia ambelor cancelarii e dominată de gîndirea maniheistă tipică blocurilor ostile. Nota de plată o achită în final cetăţenii contribuabili din Texas ori din Siberia, care finanţează actuala sporire a bugetelor militare ale Rusiei şi SUA. Aceşti bani ar putea fi cheltuiţi îmai profitabil.

America şi Rusia nu sunt însă însă singurele state care-şi majorează cheltuielile militare. China, India şi un lung şir de alte ţări îi imită pe americani şi ruşi. Liderul venezuelean Hugo Chavez dă în prezent tîrcoale Kremlinului, avînd în desagă o amplă listă de cumpărături, care începe cu faimoasele Kalaşnikoave şi se încheie cu rachete şi submarine. Duşmanul declarat al Americii caută să se vîre sub pulpana Rusiei, ştiind bine că irită astfel SUA. Pentru a-i enerva încă şi mai rău pe americani, Chavez afirmă că se gîndeşte la construcţia unei centrale nucleare ruseşti în Venezuela şi efectuează vizite unor regimuri precum cele din Belarus şi Iran, care nu figurează tocmai pe lista celor mai buni prieteni ai SUA, pentru a ne exprima elegant.

La rîndul său Vladimir Putin încearcă să nu-şi afişeze prea demonstrativ prietenia legîndu-l de Hugo Chavez. Liderul de la Kremlin se întîlneşte la acest sfîrşit de săptămînă cu preşedintele american Bush. Obiectivul său – pînă la urmă irealizabil - este să determine America să trateze Rusia ca partener de rang egal. Dar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Rusia nu este Uniunea Sovietică. Pe scena politică şi-au făcut demult intrarea alte state, care solicită respect, între care, în special China.

Dar chiar dacă Rusia nu mai este o superputere, Moscova se bucură de influenţă suficientă pentru a aduce serioase prejudicii SUA, între altele prin exporturi de arme în China şi Venezuela. Motiv pentru care Bush are tot interesul să acorde mai multă consideraţie intereselor ruseşti. E un loc comun că includerea Rusiei în diverse proiecte externe americane, de la soluţionarea chestiunii privind statutul provinciei Kosovo, la contracararea influenţei iraniene, ori combaterea terorismului internaţional ar impulsiona rezolvarea mai rapidă şi durabilă a acestor dosare. Important e însă, ca America să nu mimeze eventuala atenţie sporită atribuită intereselor Moscovei.

Invers, Kremlinul ar putea înlesni această modificare de atitudine americană şi occidentală, dacă Moscova ar începe să respecte cît de cît drepturile omului şi libertatea presei.

In fond, America şi Rusia pot pierde împreună, perpetuîndu-şi ostilitatea reciprocă, ori cîştiga cot la cot, dacă se vor respecta mutual mai mult. E foarte posibil ca Putin şi Bush, care-şi vor încheia mandatele anul viitor, să nu mai găsească vigoarea necesară relansării relaţiilor bilaterale. Cu atît mai mult le revine succesorilor lor această misiune.