Chabrol, regizorul care a vrut să facă numai filme unicat

O pierdere pentru lumea artei pe care, într-un interviu acordat la câteva ore după aflarea veştii, actorul francez Gerard Depardieu, vizibil mişcat, a sintetizat-o astfel: „Chabrol avea de toate. El reprezenta istoria filmului, avea pasiune, păstrase un suflet de copil, cu bucuria şi râsul din rărunchi".

Nu doar cele peste 60 de filme pe care le-a semnat l-au făcut mare Claude Chabrol a fost temut - cu respect - de către colegii de breaslă datorită umorului său negru şi criticilor acerbe aduse la adresa a tot ce nu funcţiona în societate.

Cu filmul „Ţipă dacă poţi" / „Les Cousin“ avea să câştige, în 1959, la Berlin, „Ursul de Aur" - şi, de atunci, a reuşit, cu o periodicitate anuală rareori întreruptă, să „trezească la realitate" prin filmele sale sarcastice, adevărate analize cinematografice brutale. Împreună cu Francois Truffaut şi Jean-Luc Godard va influenţa o întreagă generaţie şi se va impune prin stilul „Nouvelle Vague". Filme de neuitat rămân Le boucher (1970), Les noces rouges (din 1973) sau La Ceremonie (1995).

Anul trecut, Patriarhul cinematografiei, pe care părea că nimic nu-l poate opri să regizeze un film după altul, a fost onorat la Berlinală pentru creaţia sa de o viaţă. Împlinise 80 de ani dar, zilele trecute, a fost oprit pentru totdeauna de destin, iar colegii săi, dar nu numai, „sigur îi vor simţi lipsa", cum avea să declare Nicolas Sarkozy în cuvântul de rămas bun adresat unuia dintre cei mai importanti regizori, actori şi scriitori care, cu puţin înainte de moarte, mărturisea că „generaţia noastră nu s-a gândit la carieră, noi am vrut să creăm numai opere unicat. Astăzi", sună sentinţa dată la finalul vieţii de Chabrol, "nu ştiu cine mai face filme adevărate".

Autor: Anni-Lorei Mainka
Redactor: Cristian Ştefănescu