Clientelismul ca ideologie a PSD

În situaţia ipotetică în care am avea o stîngă bine conturată ideologic, aceasta ar avea o audienţă mult mai mică decît actualul PSD. Avem de-a face doar în aparenţă cu un paradox, fiindcă forţa PSD stă de fapt în influenţa pe care o au baronii și primarii partidului asupra unor largi categorii de populaţie.

Punînd în mișcare un uriaș aparat de propagandă care a funcționat și în regimul comunist, stînga fesenistă s-a definit la începutul anilor ’90 nu pe temei ideologic, ci prin diabolizarea țărăniștilor și liberalilor, cei care urmăreau să “vîndă țara străinilor”. Pe acest fundal, foștii activiști și securiști, fie din structurile puterii la vedere, fie din puterea ocultă, au pus umărul la falimentarea marii industrii energofage pe ruinele căreia și-au făcut primele afaceri profitabile și profitoare. Primii capitaliști emanați din FSN nu au rămas toți în partidul lui Iliescu, ci au migrat și la alte partide, inclusiv la partidele istorice. Relațiile transpartinice pe terenul de joc al marilor afaceri la limita sau în afara legii își află originea în primii ani postdecembriști.

Fundamentul PSD este clientelismul, boala moștenită din comunism, care a virusat din păcate și partidele de dreapta. Politizarea instituțiilor statului, inclusiv a Justiției, de către FSN-ul lui Ion Iliescu a făcut ca acest sistem clientelar să promoveze în funcții înalte, dar și în posturi de conducere la nivelul “de jos” oameni prost pregătiți profesional, animați de un servilism funciar.

Servilismul acesta a creat “omul nou” postdecembrist, în care s-au dezvoltat deopotrivă complexul de inferioritate și complexul de superioritate. Pentru că fiecare subaltern parte a sistemului clientelar este la rîndul său șef peste acei clienți care au ajuns printr-o relație în parohia sa. Așa se face că în toți acești ani competența nu a fost apreciată și promovată și că întregul sector public este guvernat și azi de o lume de șefi-subalterni.

PSD s-a dovedit de-a lungul timpului un partid incapabil de a se reforma, de a se redefini prin asumarea valorilor stîngii europene. S-au schimbat doar taberele la vîrful partidului, după interesele baronilor locali multimilionari, care au cerut și cer în continuare protecție în fața justiției. De aceea misiunea principală a lui Victor Ponta, în situația în care va ajunge președinte, este de a le apăra acestora libertatea și averile uriașe multiplicate

de-a lungul anilor prin jaf din banul public, trafic de influență, abuz în serviciu, asociere cu afaceriști din lumea interlopă.

Partid latifundiar, PSD a avut întreaga putere în timpul mandatelor lui Iliescu la Cotroceni. Cu o Justiție subordonată politic, marii infractori și-au înmulțit averile fiind siguri că niciodată nu vor ajunge să fie cercetați penal. Reforma promovată în principal de Traian Băsescu și Monica Macovei a început să facă primele victime printre marii infractori, nu doar din PSD sau din clientela partidului, e adevărat, însă e clar că greii din PSD s-au speriat cel mai tare. Cele două încercări de demitere a președintelui Băsescu, din 2007 și 2012, sînt grăitoare. Ceea ce a spus Voiculescu după formarea guvernului Ponta, “nu avem întreaga putere pînă nu vom avea și Justiția”, este de fapt și crezul PSD.

Noua garnitură de politicieni multimilionari din jurul lui Victor Ponta este un indiciu în plus că partidul legat ombilical de fostele structuri comuniste și securiste, actualul PSD, este în esența lui o structură clientelară și nimic mai mult. O țesătură de interese personale, care ating pînă și în ultimul cătun.