Ameninţările lui Trump nu înseamnă diplomaţie

Să stabilim încă de la început: Donald Trump are dreptul să recunoască Ierusalimul drept capitală a Israelului, chiar dacă lucrul acesta anulează consensul de decenii întregi dintre democraţi şi republicani. Are dreptul chiar dacă, prin asta, ignoră avertismentele partenerilor din Europa şi din lumea arabă.  

La fel de bine şi Adunarea Generală a ONU are dreptul să-şi exprime nemulţumirea faţă de decizia lui Trump într-o rezoluţie. A făcut-o fără să avertizeze direct SUA sau pe preşedintele american. Cu o largă majoritate, Adunarea a adoptat o rezoluţie prin care condamnă recunoaşterea de către Washington a Ierusalimului drept capitală a Israelului. Statutul final al Ierusalimului va fi clarificat numai în cadrul negocierilor dintre părţile implicate în conflict, în conformitate cu rezoluţiile ONU existente. Votul Adunării Generale nu are valoare juridică, ci un caracter pur simbolic.

Politică extenă de mântuială

Aşadar rezoluţia ONU nu are consecinţe. Şi totuşi, inclusiv în această chestiune, administraţia Trump a reacţionat nepotrivit. A demonstrat cum poate arăta o politică externă de mântuială. Pentru toţi cei care, în ultimele decenii, au urmărit conflictul din Orientul Mijlociu chiar şi numai de la distanţă, ar fi trebuit să fie limpede că statele arabe vor răspunde la decizia lui Trump cu ajutorul instrumentelor ONU. De aceea, criticile la adresa noii rezoluţii şi reiterarea promisiunii că SUA îşi menţin hotărârea ar fi fost suficiente din partea Washingtonului.  

Însă administraţia Trump vrea o confruntare în toată regula. Încet-încet începem să ne obişnuim cu faptul că toţi cei care îl critică pe actualul şef al Casei Albe sau fac glume pe seama lui vor fi taxaţi pe twitter. Chiar de către preşedinte. Însă faptul că ambasadoarea la ONU a SUA recurs la un gest similar este o noutate. Şi este o nebunie.  

Sunet deranjant

Nikki Haley, reprezentanta SUA la Naţiunile Unite, a ameninţat pe twitter că va lua notă de ţările care sprijină rezoluţia ONU privind statutul Ierusalimului. Sună a exprimare de autocrat care îşi intimidează supuşii, nu a limbaj specific reprezentantei unei ţări considerate a fi un bastion al democraţiei.  

Dar şi mai deranjantă este ameninţarea că SUA le vor retrage sprijinul ţărilor care susţin rezoluţia ONU. Lucrul acesta nu numai că ar slăbi ţările vizate, ci ar afecta şi SUA care tocmai cu ajutorul acestor ţări îşi extind sfera de influenţă.

Învăţătoarea Haley

"Preşedintele urmăreşte îndeaproape votul ţărilor ONU şi mi-a cerut să-i transmit cine votează împotriva noastră", a afirmat Haley. Sună a fraza unei învăţătoare care-i ameninţă pe elevii obraznici cu directorul şcolii.

Nu cred că e cazul să mai râdem. Fiindcă diplomaţia lui Trump este inexistentă. În schimb este valabilă lozinca sa: "toată lumea dansează după cum cânt eu". Adica exact strategia cu ajutorul căreia s-a instalat la putere. În al doilea rând este o naivitate din partea administraţiei sale să creadă că poţi ameninţa nişte state suverane în felul acesta. Rezultatul votului ONU demonstrează limpede că nu merge aşa. Nu în ultimul rând, întregul proces arată că Trump este pregătit să sacrifice şi ultimul dram de bunăvoinţă din partea partenerilor internaţionali pentru a-şi păstra simpatia alegătorilor săi. 

Autor: Michael Knigge / CS