Antisemitismul - ajunge!
29 martie 2018
Ajunge!
Nu remarcă nimeni cât de departe suntem de începuturi, când doream cu toții să combatem aceste fenomene? Demult deja antisemitismul european a revenit, ura față de evrei este din nou la ea acasă în Europa!
Exemplele nu lipsesc: Paris, unde o femeie care a supraviețuit Holocaustului a fost ucisă bestial doar pentru că era de credință iudaică. Marea Britanie, unde Partidul Laburist este zguduit de scandaluri antisemite, iar președintele formațiunii nu ia nicio măsură. Ungaria, unde premierul Orbán îl atacă pe George Soros invocând o presupusă conspirație evreiască. Polonia, care încearcă disperată să se disculpe de orice răspundere pentru delicte antisemite comise pe teritoriul ei înaintea, în timpul și după Holocaust, până în ziua de azi. Austria, unde extrema dreaptă își face de cap în guvern, iar cancelarul Kurz permite acest lucru din cauza unor calcule de strategie politică. Antisemitismul este, se pare, din nou legitim și legalizat prin voturile cetățenilor.
Ajunge!
Și da - și în Germania. Aici, deja de decenii, trebuie păzite de către poliție școlile, grădinițele și centrele culturale evreiești de teama naziștilor vechi și noi. Un politician din AfD descrie un memorial al Holocaustului drept "monument al rușinii". Iar acest AfD, un partid de extrema dreaptă, cu retorică rasistă și antisemită care nu poate fi ignorată, a fost ales în premieră în Bundestag.
La fiecare sfârșit de săptămână, echipe de fotbal adverse sunt apostrofate cu apelativul jidani - și pe nimeni nu deranjează, se pare, acest fapt. Se spun bancuri cu evrei și se râde la ele, chiar dacă nu sunt niciodată amuzante. Și tot așa, nimeni nu pare deranjat. Cimitirele evreiești sunt vandalizate în mod regulat. Iar pe Internet domnesc ura, disprețul și incitarea la ură.
Ajunge!
Nu doar în lumea digitală, ci și în lumea reală dai peste oameni care își urăsc cu nesimțire și fără reținere semenii, deja de multe decenii. De genul celor care susțin că un lucru sau altul trebuie odată și odată spus cu voce tare - și care apoi debitează doar ură pură, violență verbală, antisemitism și rasism. Tocmai pentru astfel de derapaje nu există justificare și nu trebuie să existe nici înțelegere - nici măcar în rândul celor incluși în noțiunea de "alegători care protestează prin votul lor".
Antisemitismul structural, de fiecare zi, a devenit obișnuință. Și tocmai acest fapt este cel mai grav, cel mai neliniștitor. Am devenit apatici, indiferenți. Relatările mediatice moderne, zilnice, formează un fel de spirală a incitării și ne-am obișnuit cu prea multe lucruri. Și devenim complici în acest proces tocmai pentru că nimic nu mai pare să ne indigneze.
Ajunge!
Este adevărat că la antisemitismul extremelor dreapta și stânga din Europa s-a adăugat de câțiva ani și antisemitismul unor părți radicale ale lumii musulmane. Este un antisemitism orientat mai degrabă împotriva statului Israel, dar amploarea sa și consecințele sale groaznice îi afectează pe toți evreii, indiferent unde trăiesc aceștia. De ani buni se lansează avertismente cu privire la aceste evoluții, de ani buni deja cei afectați își prezintă experiențele nefericite din școlile germană și reacția slabă a celor care ar trebui să ia măsuri.
De ani buni se simt pe propria piele aici în Germania agresiunile unor părți mici, dar în creștere din comunitățile musulmane. De decenii, statul german le permite tinerilor de aici să îi vadă și să îi audă pe diverși imami agresivi și antidemocrați din Arabia Saudită sau Turcia; iar apoi autoritățile par cu totul mirate că exact acești tineri care au auzit predicile imamilor s-au radicalizat.
Și o parte din refugiați suferă de ură față de evrei. Ei vin din țări arabe conduse de dictatori, care îi îndoctrinează că trebuie să-i urască pe israelieni și pe evrei. Este o explicație pentru acest fenomen, dar nu și o scuză.
Ajunge!
De la elitele germane vin mereu mesaje de solidaritate, care nu schimbă însă nimic. Sau platitudini de genul "Fără toleranță pentru intoleranță".
În grădinițe și școli nu se angajează personalul necesar. Politicienii locali minimalizează mereu pericolul neonazist, pentru a apăra renumele regiunii lor; ca și cum nu am avea cazuri foarte serioase - precum în Freital, în landul Saxonia - unde teroarea extremei drepte domină. Iar poliția, procuraturile și serviciile secrete eșuează nu doar în cazul NSU, ci și în Saxonia, în timpul demonstrațiilor Pegida și în multe alte momente.
Ura față de evrei este ură față de oameni
Nu este vorba în primul rând de solidaritate cu evreii, ci de implicare pentru toate persoanele și pentru toate lucrurile care alcătuiesc această țară liberă. Ce trebuie să se mai întâmple ca să acționăm în sfârșit? Câte discursuri ”de duminică”, în care vom auzi că așa ceva nu mai are voie să se întâmple, vor mai fi rostite până când vorbitorii vor tăcea de rușine, pentru că de luni până sâmbătă asistă fără să facă nimic la toate relele care se întâmplă?
Făptașii calcă în picioare democrația, pluralismul, libertatea, emanciparea și iluminismul.
Credem noi cu adevărat în aceste valori? Le apărăm cu rațiune și pasiune? Sau instigatorii la ură sunt atât de vocali tocmai pentru că ceilalți sunt prea tăcuți?
Nu scriu toate acestea în calitate de evreu, ci în calitate de om. Un om la fel ca dumneavoastră, cei care citiți acest text. Îmi fac griji. Și pentru dumneavoastră.
Ajunge!
Michel Friedman este jurist, publicist și moderator TV. La Frankfurt University of Applied Sciences el este profesor de drept imobiliar și mediatic. La Deutsche Welle, el moderează emisiunile "Conflict Zone" și "Auf ein Wort ... mit Michel Friedman".