Comentariu: Autoizolare la summitul UE virtual

Cine credea că un summit european prin videoconferință va fi mai simplu, doar pentru că liderii celor 27 de țări vor avea spațiu restrâns pentru apariții și vanități personale, acela s-a înșelat. UE se află din nou la o răscruce precum cea din timpul crizei financiare, în 2008. Doar că urmările financiare ale pandemiei de coronavirus par mult mai dramatice decât cele ale crizei din 2008. Suntem deci din nou în punctul în care revine în discuție divizarea comunității – sudul îndatorat versus nordul bogat.

Italia cere ajutor imediat

Premierul Italian, Giuseppe Conte, i-a împiedicat pe ceilalți lideri europeni de la adoptarea unei strategii comune, de a promite vag ajutoare reciproace și solidaritate teoretică. Conte a cerut ajutoare financiare imediate pentru Italia, în valoare de miliarde de euro.

Lui Conte nu i-au fost suficiente afirmațiile miniștrilor de Finanțe europeni, de la începutul săptămânii, potrivit cărora ar fi avută în vedere crearea unei linii de credit din programul european existent de salvare. Cele 400 de miliarde din acest fond nu ar fi de ajuns, iar precondițiile prea dificile. Ce vrea în schimb premierul italian? El spune că nu cere asumarea în comun a datoriilor Italiei și nici nu vrea să retrezească spiritul eurobondurilor, idee la care cooperarea statelor din nord s-ar sfârși brusc. Conte vizează o finanțare comună a consecințelor crizei coronavirusului. "Un mare plan Marshall pentru Europa" – așa s-a exprimat premierul spaniel, Sanchez.

Subvenții sau credite nerambursabile?

Ideea este problematică din mai multe motive. În mod normal, Italia ar trebui mai întâi să încerce să obțină împrumuturi din piețele financiare. Dacă Roma nu vrea să facă asta, la fel cum nu vrea nici credite din fondul special de urgență al UE, ESM, pentru că toate acestea trebuie plătite înapoi iar datoriile Italiei ar spori și mai mult, atunci rămâne o singură alternativă: ajutoare speciale pentru statele membre din sud, ale căror economii sunt puse la pământ de epidemia de coronavirus.

Germania și Olanda au o situație economică mai bună și mai puține datorii. Dar toate țările europene suferă la fel de mult din cauza epidemiei. Aceasta costă enorm de mulți bani, nu doar în sudul UE. Și guvernul german plănuiește deja îndatorare, scădere economică și un program de miliarde de euro pentru salvarea propriei economii. Este improbabil că nordul bogat va accepta noi suplimente de sute de miliarde de euro și mai mult pentru a salva Italia sau Spania. Pare o variantă imposibilă atât din punct de vedere politic, cât și economic.

Accese de naţionalism

Ne aflăm în fața vechiului conflict din timpul crizei zonei euro, doar că premisele sunt mai proaste. Moneda comună nu este administrată de un ministru de Finanțe unic, nu dispune de un buget și nu poate acumula datorii comune. Toate tentativele de schimbare a acestor condiții au eșuat până acum. Iar izbucnirea crizei coronavirusului a determinat un nou acces de naționalism. Brusc, este vorba din nou de decizii naționale și de granițe naționale. Doar la bani să fie altfel?

Epidemia a arătat cât de reduse sunt de fapt solidaritatea europeană și voința de a acționa împreună. Totuși, trebuie găsite căi de sprijinire a țărilor care nu se vor descurca singure cu consecințele economice ale pandemiei. Măcar din propriu interes, pentru că dacă acest lucru va eșua, se va alege praful de uniunea monetară. Dar să se arunce cu bani din cer? Aceasta nu poate fi soluția.

Miniștrii de Finanțe comunitari trebuie să vină în termen de două săptămâni cu o soluție creativă, care poate duce doar în direcția unor credite în condiții simplificate. Răspunsul la întrebarea central - cât va costa totul și cine va plăti? - rămâne însă deschis. Pur și simplu nu știm deocamdată. Și până ne vom da seama, țările din nordul Uniunii se află în autoizolare financiară. Pentru că și mai mare decât frica de virus este teama de urmările acestuia. Iar semnalele actuale nu prea indică existența unei voințe comune de a le combate împreună.