Bătălia pentru Siria

Bătălia pentru Siria se duce cu aceeaşi brutalitate şi după şapte ani de vărsări de sânge şi de suferinţă. Fiindcă războiul decide multe - de exemplu dacă Rusia şi Iranul vor lua locul Pax Americana în regiune sau dacă Turcia va ieşi din NATO pentru a se alia şi mai strâns cu Rusia. În plus, este posibil ca Israelul să se simtă existenţial ameninţat din cauza masivei prezenţe iraniene în Siria. De asemenea, nu e exclus ca Statul Islamic, de îndată ce apare un nou vid de putere, să-şi facă din nou apariţia.

Rusia este în prezent puterea decisivă

Rusia se poate bucura după şapte ani de război că este învingătorul provizoriu. Prin intervenţia sa militară din septembrie 2015, Kremlinul a salvat regimul Assad iar prin iniţiativele sale politice a fentat procesul de pace al Naţiunilor Unite. Acest din urmă aspect a provocat tragedia care se petrece astăzi în Ghuta de Est. Aceasta fiindcă Rusia a decuplat în cadrul conferinţelor de la Astana încetarea acţiunilor armate de o tranziţie politică în Siria. În context au fost create zone de deescaladare, din care regimul Assad vroia să-şi retragă provizoriu trupele, inclusiv în Ghuta de Est. Dar după ce trupele Damascului au recucerit regiunea Deir al Zor din mâinile Statului Islamic, şi Ghuta de Est urmează a fi din nou controlată de Assad.

O noutate este în schimb frontul de război la graniţa cu Turcia a cantonului kurd Afrin. Pe 20 ianuarie Turcia a lansat operaţiunea purtând numele de cod cinic "Ramura de măslin" împotriva kurzilor din Afrin. Însă Rusia a făcut posibilă această operaţiune, deschizând spaţiul aerian pentru avioanele militare turceşti. Rusia iese mult în întâmpinarea Turciei. Nu trebuie uitat că Putin a fost primul politician de mare calibru care l-a felicitat pe omologul său turc, Erdogan, după reprimarea tentativei de lovitură de stat din 15 iulie 2016. În curând, Rusia va livra Turciei sistemul de apărare antiaeriană S400, ceea ce demarează un mecanism care va depărta Turcia de alianţa NATO. Pentru Rusia, Turcia este cu mult mai importantă decât Siria, iar Moscova vrea să extragă Ankara din braţele alianţei militare occidentale.

În context, interesele Rusiei colidează cu cele ale regimului sirian. Rusia este dispusă să cedeze Turicie regiunea Afrin, dar Assad vrea să controleze din nou toate regiunile ţării sale. Assad vrea să controleze graniţa regiunii Afrin cu Turcia şi vrea, de asemenea, cu toată hotărârea să recucerească provincia Idlib, ultimul bastion al rebelilor islamişti.

Siria, noul stat de front împotriva Israelului?

În tot acest timp, Iranul s-a aflat şi se află de partea lui Assad. Miliţiile iraniene sunt cele mai importante trupe de infanterie ale lui Assad. Iranul îşi construieşte baze militare în Siria şi fabrici de armament. Potrivit dorinţei Teheranului, Siria urmează a fi noul front de luptă împotriva Israelului. De aceea Rusia a dat Israelului o garanţie de existenţă. Dar aceasta şi demonstrează cât de puternică se simte Rusia în Orientul Mijlociu.

Siria a devenit mingea de joc a marilor puteri. Sirienii sunt sătui de război, dar actorii externi îşi continuă lupta pentru controlul acestei ţări. Şi nu-i vor pune capăt până când nu-şi vor atinge ţelurile. Nu marile puteri sunt cele care suferă ci populaţia civilă siriană. Iar toate apelurile de încetare a luptelor trec fără efect. Nu există nicio pârghie de a aduce Rusia, Iranul şi regimul Assad la masa tratativelor şi a le face să renunţe. Occidentul s-a decis, din motive întemeiate, să nu intervină militar. Fiindcă, dată fiind îndârjirea cu care aliaţii lui Assad duc luptele, războiul ar putea fi câştigat numai cu mari pierderi. Şi nu este deloc sigur că ar putea fi câştigat. În situaţia existentă, în Siria se vor deschide şi în următorii ani fronturi mai vechi şi fronturi cu totul noi.