CDU şi SPD la terapie

CDU și SPD, care colaborează în marea coaliție aflată la guvernare la Berlin, s-au retras duminică în congrese separate, ca un fel de terapie, de încercare de depășire a traumelor politice suferite în ultimii ani. Trauma este definită în dicționar drept un șoc psihic-sufletesc puternic, care continuă să aibă efect în subconștient. Traumele celor două partide populare germane care guvernează împreună ar putea fi rezumate astfel::

Social-democrații suferă din cauza faptului că tocmai partidul lor SPD, tradiționala formațiune a solidarității sociale, a dat o lovitură majoră statului social prin reformele adoptate acum 16 ani. De atunci, aripa desprinsă din SPD și transformată în Partidul Stâgii se află mereu în Bundestag la un nivel constant de 10% din voturi. Creștin-democrații, pe de altă parte, sunt măcinați de faptul că tocmai partidul lor, simbol al ordinii și dreptății, a pierdut în 2015 controlul asupra imigrației; de atunci, în Bundestag și în toate parlamentele de land se află o formațiune nouă de dreapta, Alternativa pentru Germania (AfD), tot la un nivel constant de (cel puțin) 10%.

Se adaugă la toate acestea trauma reprezentată de însăși marea coaliție: după guvernarea comună anterioară, conservatorii și social-democrații au obținut fiecare la ultimele alegeri generale din 2017 cele mai slabe scoruri din istoria lor, ceea ce nu a împiedicat aceste partide să refacă alianța. Este vorba deci de niște șocuri foarte puternice pentru aceste formațiuni, iar efectele lor se resimt și azi. Acum este momentul terapiei.

Reciclare în atelier

CDU analizează într-o așa-numită "discuție de atelier" politica Angelei Merkel privind refugiații. Cancelara a spus în mod repetat că situația din 2015 nu mai are voie să se repete, dar partidul ei încearcă acum, cu o nouă conducere și alături de mulți experți, să se asigure că acest lucru chiar nu se va mai întâmpla.

Pentru conservatori însă este important ca vocile critice din interiorul și din afara partidului să vadă că CDU își recunoaște greșelile și vrea să le repare. Numeroși participanți la congresul CDU declară că actuala dezbatere nu este o tragere la răspundere a cancelarei Merkel și nici nu înseamnă o alunecare a partidului spre extrema dreaptă. Cotidianul de mare tiraj și preponderent de dreapta Bild vine însă cu un titlu care nu lasă loc de interpretări: "Politica privind refugiații: CDU îi cere socoteală lui Merkel".

La fel arată lucrurile și la SPD. Conducerea social-democrată a prezentat un nou concept al unui "nou stat social". Șefa partidului Nahles insistă că formațiunea sa nu ar avea de ce să își ceară scuze cuiva. În același timp, ea repetă și mai des: "Hartz IV este de domeniul trecutului." Reformele pieței muncii Hartz IV nu reprezintă doar în SPD o dovadă de solidaritate redusă cu persoanele fără loc de muncă. SPD face acum apel la omenie. Iar titlul din ziarul preponderent de stânga Süddeutsche Zeitung sună: "SPD o rupe cu Hartz IV"

În ceea ce privește substanța politică, SPD vine cu mai multe idei noi decât CDU, dar conservatorii pot lega noul început de o nouă persoană aflată în fruntea partidului: nou aleasa președintă a CDU Annegret Kramp-Karrenbauer. Ambele partide ar putea deci reuși să transmită criticilor lor de pretutindeni următorul semnal: renunțăm la anumite politici și ne reapropiem de nucleul nostru tradițional. Calculul CDU-SPD ar fi că alegătorii vor înțelege din nou astfel pentru ce direcție clară se angajează fiecare mare partid în parte (lucru care nu a mai fost clar în ultimii ani) și nu ar mai avea nevoie de caricaturi zgomotoase la stânga și la dreapta scenei politice, anume Partidul Stângii, respectiv AfD.

Profilare independentă, dar cu evitarea unui conflict în coaliție

Dacă mesajul lor va ajunge la cetățenii germani, sunt șanse ca această traumă politică să se vindece: două mari partide populare guvernează împreună ani de-a rândul, acceptă numeroase compromisuri, mesajele lor devin tot mai asemănătoare iar electoratul nemulțumit preferă să voteze partide cu mesaje mult mai clare, aflate la marginea eșichierului politic. Dacă CDU critică acum repoziționarea SPD drept o "alunecare spre stânga", acest lucru ar putea fi benefic social-democraților - și invers. Doar dacă aceste partide populare se deosebesc clar unul de celălalt își pot ele ascuți profilul și mobiliza baza electorală, în ciuda guvernării lor comune.

Cu toate acestea, demersul este unul riscant, fără rezultat garantat. Primul pericol: deosebirile de poziție dintre cei doi parteneri de coaliție ar putea lua aspectul unei dispute. Al doilea pericol: alunecarea lor spre stânga, respectiv dreapta ar putea duce la pierderea de alegători în centrul scenei politice. Al treilea pericol: dacă CDU și SPD vor încerca să copieze extremele, alegătorii vor opta și mai mult pentru "original". Dar dacă CDU și SPD reușesc să-și întărească aripile, fără a-și slăbi centrul, demersul lor ar putea avea succes. Câștigători ar fi în acest caz alegătorii din centrul spectrului politic, care ar putea alege între alternative bine definite. Tot câștigătoare ar fi și cele două mari partide germane, care s-ar vindeca astfel de traumele de care am vorbit.