China trage sforile în Hongkong

Duminica trecută au ieşit din nou sute de mii de oameni pe străzile din Hongkong pentru a cere abandonarea definitivă a procedurii legislative privind legea extrădării şi demiterea şefei administraţiei, Carrie Lam. Oamenii furioşi nu protestează doar împotriva legii în sine, ci împotriva chinezificării oraşului în care trăiesc. Ei doresc păstrarea identităţii din Hongkong.

Hongkong este cu totul altceva decât China continentală

Constituţia din Hongkong, numită Basic Law, garantează drepturi cetăţeneşti şi libertăţi după model occidental în fosta colonie a coroanei britanice. O ordine de bază democratică, de inspiraţie vestică, stat de drept, libertatea presei şi libera exprimare a opiniei. În vocabularul din China continentală toate acestea sunt cuvinte străine.

Politicianul reformist chinez Deng Xiaoping a formulat principiul de bază pentru reunificare: "O ţară, două sisteme". Aceasta trebuia să însemne că Republica Populară Chineză preia doar atribuţiile privind politica externă şi de apărare şi tot restul rămâne în competenţa administraţiei din Hongkong. Astfel, Hongkong se bucură de un statut special şi este în esenţă complet altceva decât China continentală. Are alt sistem politic, altă monedă, se vorbeşte alt dialect, există prize de curent diferite şi pe drumurile publice se circulă pe partea stângă. Localnicii sunt mândri de toate acestea.

Dar realitatea politică a devenit de mult timp alta şi legea de expulzare nu a fost decât declanşatorul protestelor. Nemulţumirea locuitorilor din Hongkong faţă de permanentul amestec al administraţiei de la Beijing este mare. Chiar dacă ambasadorul chinez în Marea Britanie a dezminţit că Beijingul ar dori modificarea legii, multe indicii susţin tocmai această prezumţie. Astfel, timpul pentru luări de cuvânt în Consiliu a fost limitat şi procedura legislativă a avansat în ritm accelerat. Ce regim se poate face că nu aude când fiecare al şaptelea alegător iese în stradă pentru a protesta? Dar administraţia condusă de Carrie Lam rămâne în linii mari inflexibilă. Iar anunţul de sâmbătă, că procedura legislativă va fi suspendată un timp, nu poate linişti spiritele pe termen lung.

Este adevărat că un criminal din Hongkong care şi-a recunoscut fapta, anume că în 2018 şi-a ucis cu sânge rece în Taiwan prietena însărcinată, nu poate fi extrădat din pricina legilor în vigoare. Dar a abroga acum la modul general legile care interzic extrădările criminalilor către China continentală, Taiwan şi Macao, în loc de a permite luarea deciziilor de la caz la caz, este disproporţionat şi contraproductiv.

Urmărirea penală a criticilor regimului

Şi cine îşi doreşte cu cea mai mare ardoare o astfel de modalitate legală de extrădare? Vă amintiţi de bibliotecarul Bo Lee de la Causeway Bay Books, care vindea în China continentală cărţi de dezvăluiri interzise? În 2015 a dispărut fără urmă în Hongkong, mai târziu a apărut din nou în China continentală. Potrivit autorităţilor de la Beijing, el ar fi ieşit de bunăvoie din ţară. Dar Lee nici nu avea la el documente de călătorie. Iar serviciul de pază a frontierelor din Hong Kong nu a înregistrat ieşirea legală din ţară a persoanei acestuia.

Vă amintiţi poate de multimiliardarul şi omul de afaceri Xiao Jianhua care, potrivit "Financial Times", a fost abordat în 2017 în faţa reşedinţei sale de lux din Hongkong de "cinci sau şase agenţi ai securităţii chineze, îmbrăcaţi civil, şi care a fost adus în China continentală împreună cu două din gărzile sale de corp". Despre soarta acestuia şi despre învinuirile ce-i sunt aduse nu se ştie nimic nici până în  ziua de azi.

Foştii legiuitori din Hongkong au scris cu multă înţelepciune în lege de ce nu este permisă extrădarea către China continentală a unor delincvenţi suspecţi. Fiindcă acolo nu există proces exchitabil şi justiţia nu este independentă. Şi activişti şi critici ai regimului de la Beijing, care trăiesc în exil., şi pe care China vrea să-i vadă condamnaţi, ar putea fi arestaţi pe viitor în Hongkong, chiar dacă nu fac decât o escală pe aeroport. Cândva ar putea fi afectat orice locuitor din Hongkong. Şi atunci Hongkong ar fi ca orice altă metropolă din China continentală.

Deficit de democraţie

Potrivit art. 5 al legii fundamentale, Hongkong are permisiunea să-și păstreze libertățile vreme de 50 de ani. Dar la 22 de ani de la retrocedarea Hongkongului către China, situaţia se prezintă cu totul altfel. Democraţia reală a încetat demult să existe în fosta colonie britanică.

Alegerea directă a tuturor titularilor Consiliului Legislativ  şi a şefului administraţiei (Chief Executive), prevăzute explicit în legea fundamentală, se tot amână. În ambele organe, sforile sunt trase de la Beijing. Chief Executive este ales de un comitet în care funcţionarii pro-chinezi formează majoritatea absolută. Iar în Parlamentul orăşenesc numai 35 din totalul de 70 de deputaţi pot fi aleşi prin vot direct. În actuala legislatură, grupul democrat nu are decât 26 de mandate. Mai ales tânăra generaţie din Hongkong nu este de acord cu amestecul Beijingului în treburile interne. De acea înfiinţează noi partide care reclamă independenţa.

Până acum Beijingul nu se implică făţiş, mulţumindu-se să se "apere de amestecuri străine în afacerile sale interne". Despre amplele demonstraţii din Hongkong nu se poate citi nimic în presa continentală, din pricina cenzurii. Pentru liderii comunişti e cu totul de ajuns dacă principiul, "O ţară, două sisteme" este scris pe hârtie. Căci hârtia suportă orice.