China, un sprijinitor cu cântec

Adunarea generală anuală a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) a devenit luni arena unei lupte politice pentru putere. Pandemia de coronavirus, care ar fi trebuit, de fapt, să domine ordinea de zi, a devenit, brusc, o chestiune secundară. La nivel mondial în curând se vor fi infectat cu virusul potenţial ucigaş cinci milioane de oameni. Dar la cartierul general al OMS de la Geneva a escaladat un conflict între sisteme. Care sistem politic este mai bun pentru a proteja eficient o ţară şi locuitorii săi în cazul unei catastrofe? De ales s-a putut alege, simbolic, între SUA, ca reprezentantă a democraţiilor, şi China, ca reprezentantă a regimurilor totalitare.

În timp ce preşedintele SUA, Donald Trump, i-a închis OMS robinetul cu bani şi ameninţă că va părăsi organizaţia, omologul său chinez, Xi Jinping, se arată surprinzător de generos. Într-un mesaj video, Xi a promis că, în următorii doi ani, China va pune la dispoziţia ţărilor mai sărace, în curs de dezvoltare, ajutoare în valoare de două miliarde de dolari americani. Spre comparaţie, SUA contribuie cu 500 de milioane de dolari anual la finanţarea OMS. Mai mult decât atât, Xi a promis că vaccinele anti-coronavirus, elaborate şi certificate în China, vor fi oferite lumii întregi, în calitate de "bun public global".

De la "Imperiul de Mijloc" la "Imperiul Mijloacelor"

Numeroase sisteme sanitare din lume, mai ales cele din state africane subdezvoltate, sunt suprasolicitate pe fundalul ratelor de infectare extrem de mari şi sunt dependente de ajutoare internaţionale. Ajutoare de care au nevoie acum, urgent. De aceea, exact acele ţări primesc cu recunoştinţă ajutoarele generoase oferite de "Imperiul Mijloacelor".

În contrapartidă, toate acestea se potrivesc de minune în marele plan al Chinei, acela de a urca în continuare spre vârful ordinii mondiale. Acolo unde SUA reduc cooperarea internaţională, de exemplu în diverse instituţii ONU, lăsând în urmă un spaţiu gol, bogata Chină sare să umple vidul, câştigând o pondere în plus în politica mondială. 

Ţelul declarat al Beijingului este formarea unei alianţe a ţărilor în curs de dezvoltare, astfel încât acestea să devină economic şi politic independente de fostele puteri coloniale şi să pornească pe căi noi. În context, China, o ţară guvernată autoritar, nutreşte ea însăşi porniri hegemoniale, deşi nu va recunoaşte asta niciodată,.

Un ajutor de dezvoltare care naşte dependenţă

China ajută fără condiţionări politice, cum ar fi buna guvernare sau chestiuni comparabile. În cadrul iniţiativei sale privind Noul Drum al Mătăsii, care se va întinde peste jumătate de glob, din Gibraltar până în Oceania, Beijingul finanţează proiecte de infrastructură gigantice. În context îşi asigură acces la resurse strategice importante din Africa pentru a astâmpăra foamea arzătoare a economiei naţionale. De asemenea, cucereşte noi pieţe pentru produsele sale, mai ales în Europa de Est şi de Sud-Est.

Date fiind uriaşele datorii ale ţărilor beneficiare de ajutor din China, dependenţa lor politică de guvernul de la Beijing ia amploare. Că un regim are şanse de a fi reales, că un dictator rămâne sau nu în continuare la putere - toate acestea pot să depindă, între timp, de o decizie a Partidului Comunist Chinez. În astfel de ţări, Beijingul îşi alege politicieni, preşedinţi şi premieri care îi sunt pe plac.

Om de paie în încleştarea sistemelor

SUA nu intenţionează însă să se dea bătute în lupta dintre sisteme. Taiwanul, oficial Republica China, este folosit de Washington în cadrul OMS ca om de paie. O democraţie cu 23 de milioane de locuitori, care nu are voie să devină membră a ONU din cauza pretenţiei Beijingului de a fi unic reprezentant al poporului chinez. Chiar şi numai încercarea de a asigura Taiwanului statut de observator în cadrul OMS a eşuat din cauza opoziţiei Chinei.

Guvernul taiwanez, ostil Chinei, a combătut exemplar criza generată de coronavirus şi este elogiat pentru asta, pe drept cuvânt. Dar a concluziona că, din acest motiv, toate democraţiile rezolvă mai eficient această criză este fals. Şeful Departamentului de Stat de la Washington, Mike Pompeo, a comis o greşeală de începător. Elogiind Taiwanul, el a uitat că tocmai în ţara sa, un exemplu pentru toate democraţiile lumii, criza generată de coronavirus face ca lucrurile să scape de sub control.

Dar la fel de malonest este când propaganda chineză afirmă că modelul chinez ar fi mai bun decât orice democraţie. Oamenii nu au dreptul doar la sănătate şi integritate corporală. La fel de esenţiale sunt drepturile indivizibile şi universale ale omului, între care libertatea religioasă şi dreptul la opinie. China se află la ani-lumină distanţă de ele.