Covid şi atacul asupra vârstnicilor

Este paradoxal. Ani în şir filozoful Richard David Precht a cerut ca vârstnicii să se implice obligatoriu în activităţi onorifice spre binele societăţii. Niciodată în istorie nu au existat mai mulţi pensionari ca azi, plini de vitalitate şi putere de muncă, şi aceştia trebuie să se facă utili, spunea el.

Acum, la un an de la izbucnirea pandemiei de coronavirus, percepţia generaţiei 60 plus s-a schimbat cu 180 de grade. Oamenii mai în vârstă sunt consideraţi dintr-o dată slabi, vulnerabili, persoane care necesită protecţie şi îngrijire. Virusul i-a transformat în victime ale discriminării şi izolării.

Mă descurc, nu am nevoie de ajutor

Dar cine vrea de fapt să protejeze pe cine? Rezultatul unui sondaj realizat în scris de Deutsches Alterssurvey în rândul a 5000 de persoane, cu vârste între 46 şi 90 de ani, în lunile iunie şi iulie ale anului trecut, arată că ajutorul pentru persoanele în vârstă este bine intenţionat, dar nu este mereu astfel receptat de potenţialii beneficiari.

Fiindcă, potrivit sondajului, nici măcar 10 la sută din cei chestionaţi nu se simt ameninţaţi de pandemie. Mai important decât factorul de vârstă este, potrivit sondajului, factorul sănătate. Persoane care şi-au evaluat corect starea de sănătate s-au simţit mai puţin ameninţate de pandemie decât cele care au evaluat-o greşit.

Salt înapoi

Sondajul comandat de Ministerul federal pentru Familie este meritoriu. Dar poate contracara eficient readucerea în actualitate a unor roluri din trecut, considerate până nu demult iremediabil depăşite?

Virusul nu numai a modernizat şi digitalizat societatea, dar a făcut-o şi mai conservatoare. Astfel, treburile gospodăreşti şi îngrijirea copiilor au redevenit în cursul masivelor restricţii tot mai frecvent "sarcini femeieşti", iar pensionarii în putere s-au transformat din nou în fiinţe care, vezi Doamne, necesită ajutor şi îngrijire.

Acest comportament iraţional se numără printre efectele secundare cele mai nocive şi mai periculoase ale pandemiei. Fiindcă demască drept fraze goale expresii cum ar fi "Best Ager" (pensionar în floarea vârstei) sau "mobile Senioren" (pensionari mobili). Mai mult decât atât, este discriminată în totalitate o uriaşă grupă de populaţie. Astfel este ameninţată coeziunea socială, de care este nevoie acum mai mult decât oricând.

Se pune următoarea întrebare: de ce rechemăm în serviciul activ medici, farmacişti, pompieri, sanitari, îngrijitori, profesori şi poliţişti pensionari, spunând în acelaşi timp că toţi cei cu vârste peste 60 de ani constituie un grup de risc? De ce îi condamnăm tocmai pe cei care au realizat deja multe întru edificarea şi coeziunea societăţii la cele mai mari sacrificii, prin izolare şi însingurare?

Vârstnicii se ajută reciproc

Într-o societate care îmbătrâneşte accelerat este derutant să vorbeşti despre "bătrâni" sau despre "generaţia mai în vârstă" fiindcă nu există. Mult ajutor de care beneficiază bolnavii sau cei cu sănătatea şubrezită este acordat de reprezentanţi ai generaţiei 60 plus, în special în îngrijirea rudelor apropiate.

Şi după criza de coronavirus mulţi dintre aceştia se vor număra în continuare între membrii activi ai societăţii. O imagine negativă despre bătrâni, care îi plasează pe toţi cu vârste peste 65 de ani în categoria celor slabi, senili şi expuşi unor riscuri grave, depreciază şi insultă chiar o întreagă generaţie. Acest virus mental nu poate fi, din păcate, combătut cu un vaccin.