Cât valorează Ucraina pentru noi?

Ucraina are nevoie de ajutor occidental. Financiar statul se află pe marginea prăpastiei. Economia scade. Armistiţiul din est este fragil. Deşi nu mai au loc lupte de amploare, pericolul reizbucnirii ciocnirilor violente este enorm. Pe bună dreptate, ucrainenii se tem că oraşul strategic Mariupol va intra în curând în vizorul separatiştilor. Ar fi un pas în direcţia podului terestru către Crimeea.

Situaţia militară dificilă şi criza economică au fost temele predominante pe agenda scurtei vizite efectuate la Berlin de preşedintele Petro Poroşenco. Cancelara Angela Merkel şi preşedintele Joachim Gauck l-au primit cu braţele deschise. Chiar dacă pentru moment, problemele din zonă nu mai ţin prima pagină a ziarelor, ele nu sunt mai puţin importante. Pentru stabilizarea economică a ţării, la mijlocul săptămânii trecute FMI a conturat un uriaş pachet financiar. Alături de alţi creditori internaţionali, în următorii patru ani, Ucraina va beneficia de circa 40 de miliarde de dolari, majoritatea sub forma unor credite de ajutorare.

Unitate faţă de situaţia din Ucraina

Cea mai mare economie europeană întinde o mână de ajutor Ucrainei. Germania, care deţine momentan preşedinţia G7, coordonează şi o parte din acţiunile internaţionale de sprijin. Ministerul de finanţe de la Berlin verifică de mai multe săptămâni necesarul financiar al Kievului. Analizează cifrele care au explodat după izbucnirea războiul din estul ţării.

Invitaţia lansată lui Poroşenco demonstrează şi că Germania nu a uitat că Rusia a anexat Crimeea. Cu un an în urmă, peninsula de la Marea Neagră se separa de Ucraina, cu ajutorul militar din Rusia şi pe baza unui contestat referendum. Merkel şi Gauck l-au asigurat pe Poroşenco, că acţiunile Rusiei în zonă nu vor fi niciodată recunoscute. Dar un plan care să prevadă dacă şi în ce condiţii Crimeea ar putea reveni în viitorul apropiat în graniţele Ucrainei nu prezintă în acest moment nici Poroşenco şi nici guvernul german.

Berlinul nu va livra armament

Incertă este şi soarta Acordului de Pace de la Minsk, semnat în urmă cu patru săptămâni. Comportamentul Rusiei şi al separatiştilor rămân imprevizibile. Observatorii OSCE continuă să nu aibă liber acces în zonele critice. Misiunea OSCE rămâne prea mică petru a supraveghea linia de front a cărui lungime depăşeşte 400 de km. Personalul ar trebui suplimentat, dar procesul va dura luni întregi. Tehnica de la faţa locului este mult sub necesarul actual. Lipsesc dronele care ar putea transmite informaţii valoaroase despre mişcările de trupe. Rusisa însă blochează luarea deciziilor în cadrul OSCE, dovedind astfel cât de scăzut este interesul pentru menţinerea armistiţiului.

Kievul se aşteaptă la o nouă ofensivă militară de amploare din parea separatiştilor. Poroşenco cere acum armament. Dar Germania, ca şi alte state europene, nu se angajează militar în zonă. Prea mare este teama faţă de amplificarea conflictului în zonă. Ucrainei îi trebuie însă armament modern şi drone. În cazul unui nou atac militar al separatiştilor atât de bine echipaţi de Rusia, Ucraina nu va opune mare rezistenţă.

Salvarea poate fi costisitoare

Economic şi financiar, Poroşenco se poate baza pe Berlin. El trebuie însă să pună în sfârşit în practică de mult asumatele reforme. Pe lângă independenţa justiţiei, se impune şi combaterea corupţiei şi a economiei subterane. Pe lângă războiul în sine, ele sunt principalele piedici în calea stabilizării. Banii bogătaşilor ucraineni continuă să fie depuşi în conturi din străinătate. Poroşenco nu s-a implicat prea mult în combaterea corupţiei, poate tocmai şi pentru ca, în calitatea de patron, el înşuşi face parte din rândul oligarhilor.

Occidentul ştie că salvarea Ucrainei poate costa mult. Vom vedea cât va fi dispus să plătească în final. Distrugerae Ucrainei trebuie oprită. Nimeni nu vrea să investească într-un sac fără fund. Şi, în final, este clar că stabilizarea va reuşi doar atunci când războiul va lua sfârşit.