Dosarele Stasi pălesc

Este pentru mulţi simbolul revoluţiei paşnice din defuncta Republică Democrată Germană (RDG), care a avut loc în 1989: deschiderea a milioane de dosare întocmite de Ministerul pentru Securitatea Statului (MfS). Denumirea acestui minister a fost, desigur, o măsură cinică de camuflaj, fiindcă instituţia în cauză, denumită în limbaj popular Stasi, era în realitate un gigantic aparat de supraveghere şi represiune. Poliţia secretă tipică unei dictaturi avea drept principală sarcină conservarea puterii în mâinile formaţiunii guvernamentale "Partidul Unității Socialiste din Germania" (SED).

După prăbuşirea RDG, lumea a devenit martorul unui experiment fără precedent: moştenirea Stasi nu a fost ferecată în fişetul cu otrăvuri ci a devenit accesibilă tuturor. S-a dorit astfel ca mai ales milioanele de victime ale unui regim abuziv, aflat la putere decenii la rând, să aibă şansa de se elibera de povara trecutului. Victimele au putut, în sfârşit, găsi răspuns la întrebări chinuitoare: cine m-a supravegheat şi turnat? Colegi de muncă, vecini, prieteni, poate chiar membri ai propriei familii? În cel mai bun caz, cei care au avut de suferit au putut face pace cu ei înşişi şi, poate, şi cu duşmanul lor atâta timp nevăzut.

Fortăreaţa Stasi a devenit o casă a uşilor deschise

Pentru a atinge acest ţel abiţios, în multe cazuri irealizabil, militanţi pentru drepturi civice au luat cu asalt, după prăbuşirea regimului SED, centrala Stasi din Berlin şi anexele sale din întreaga ţară. Aceasta fiindcă angajaţii poliţiei secrete comuniste lucrau deja de zor la ştergerea urmelor. Din fericire, majoritatea dosarelor au putut fi salvate. Acest act de curaj civic, admirabil şi fără precedent, are ceva de poveste şi la 30 de ani de la întâmplarea faptelor. Fortăreaţa Stasi a devenit o casă a uşilor deschise.

Cel mai important mobilier este alcătuit din dulapuri şi rafturi tixite cu dosare, pe care, în ultimele trei decenii, mai bine de trei milioane de oameni le-au putut consulta. Ce poveste de succes! Dar iată că acum, în baza unei decizii a Bundestagului, această casă îşi pierde titulatura şi, implicit, independenţa. Oficiul de gestionare a arhivei Stasi va fi dizolvat şi integrat în Arhiva Federală. Singura mângâiere este că dosarele rămân în continuare deschise pentru toţi, pentru victime, pentru cercetători, pentru presă.

Aşa că ne-am putea întreba: care este problema? Nimeni nu are intenţia de a pune punct final îngrozitorului capitol Stasi. Aşa este. Dar elucidarea dictaturii Stasi îşi pierde cel mai important simbol prin acest act administrativ decis la nivel politic. Este vorba de desfiinţarea unei instituţii de stat care a fost o inspiraţie pentru mulţi şi în afara graniţelor Germaniei. Care a fost un model pentru toate celelalte state europene eliberate în 1989 sau ulterior de jugul opresiunii.

Demoni întunecaţi au fost scoşi la lumina zilei 

Oficiul pentru studiul dosarelor Stasi a devenit un soi de loc de pelerinaj pentru politicieni şi cercetători din toate colţurile lumii, în care au domnit cândva tenebrele dictaturii. Vizitatori din ţări africane, asiatice sau latino-americane au vrut să înveţe din felul în care germanii tratează acest trecut. Profesorii lor au fost şi vor mai fi până în vara anului 2021 foşti militanţi pentru drepturi civice din RDG. Aceştia sunt însărcinaţi federali, aleşi de Parlament, care au conferit funcţiei lor mai mult decât legitimitate democratică. I-au conferit valoare recunoscută, recunoştinţă, satisfacţie. Şi putere asupra demonilor trecutului.

Toate acestea vor lipsi pe viitor. Dosarele Stasi vor rămâne în continuare accesibile, dar desfiinţarea oficiului va presupune şi dispariţia prestigiului său la nivel internaţional. Într-o lume în care miliarde de oameni trăiesc în continuare într-o dictatură, un oficiu independent de gestionare a arhivei Stasi ar fi la fel de important ca şi până acum. Este ceva la care nu m-am gândit în 2016, atunci când o comisie de experţi a recomandat integrarea dosarelor Stasi în Arhiva Federală. Iată că mi-am schimbat opinia.

Însărcinatul pentru victimele SED - o slabă mângâiere

Pierderea importanţei urmează a fi oarecum compensată prin alegerea, de către Bundestag, a unui înărcinat federal pentru victimele SED, în locul celui pentru arhiva Stasi. Este o slabă mângâiere, deşi este expresia unor bune intenţii. Şi este cam târziu fiindcă, la trei decenii de la revoluţia paşnică, multe din victimele SED au decedat deja demult.