Comentariu: Europenii îi dezamăgesc pe americani

Speranţele americanilor în ce-i priveşte pe miniştri europeni ai apărării se pot rezuma uşor. Să cheltuiască bani mai mulţi pe înarmare. E o veche revendicare a Washingtonului la adresa aliaţilor SUA. Partenerii europeni ar urma să cheltuiască pe apărare 2 % din PIB-ul lor. În UE, Marea Britanie atinge un procent de 2,4 %. Toţi ceilalţi, inclusiv Germania, au rămas sub acest prag.

Criza din Ucraina a livrat, potrivit SUA, un argument în plus în favoarea exercitării de presiuni americane asupra aliaţilor europeni. În fond, Kremlinul şi-a sporit masiv, în anii trecuţi, bugetul militar. Iar NATO e obligat, potrivit administraţiei Obama, să recupereze.

Dar aceste speranţe americane riscă, odată în plus, să fie deşarte. Miniştri europeni ai apărării reuniţi în Italia, într-o reuniune informală, nu prea vor şi nu prea pot să investească mai multe fonduri în industria de armament. Fiindcă economia UE nu stă pe roze. Nu sunt bani. Nici în Germania, căreia, în comparaţie cu alte state ale Uniunii Europene, îi merge mai bine. Iar dacă Germania nu-şi va deschide băierele pungii, cu atât mai puţin o vor face, desigur, celelalte ţări.

Apoi, nici nu sunt motive de panică, în ciuda crizei ucrainene. În total, statele alianţei nordatlantice investesc net mai mult decât cheltuieşte Moscova pe rachetele, tancurile şi puştile ei. Economia rusă are de suferit. Ironia istoriei este că şi liderii de stat şi de partid ai Uniunii Sovietice au făcut greşeala de a vârî prea mulţi bani în armată şi prea puţini în economia naţională.

Nu doar americanii vor fi dezamăgiţi de rezultatele reuniunii miniştrilor apărării din statele UE. Frustraţi vor şi ucrainenii. Kievul speră, în secret, că va beneficia de livrări de arme, dacă nu din partea NATO, măcar din partea unora din membrii alianţei, astfel încât să se poată apăra în faţa separatiştilor din estul Ucrainei.

Dar nici măcar Polonia nu s-a putut hotărî să i le furnizeze. De altfel, pe câmpurile de bătălie din Lugansk şi Doneţk asemenea importuri de arme n-ar schimba situaţia. Exporturile occidentale de arme ar pune paie pe foc. Până la urmă nu vrea nimeni acest lucru, nici în Europa, nici în SUA.

A lăsat deci NATO Ucraina de izbelişte? În vestul Ucrainei mulţi vor resimţi situaţia chiar aşa. Îi va umple de amărăciune să descopere că lui Putin i-a mers. NATO e o alianţă defensivă, iar Ucraina nu e stat membru. Nimeni nu va risca un război nuclear cu Rusia din cauza Ucrainei.

Miniştri europeni ai apărării vor satisface alte doleanţe americane, de pildă în chestiunea luptei contra grupării teroriste a Statului Islamic, ISIS. Germania şi alte ţări îi vor sprijini, inclusiv pe termen lung, pe kurzi şi vor susţine guvernul irakian în efortul de a-i contracara pe islamişti. Serviciile secrete occidentale vor coopera mai intens, pentru ca de la combatanţii ISIS cu paşapoarte britanice, americane sau germane să nu emane pericole după repatrierea lor în occident.

Occidentul nu ştie în schimb cum să înfrângă Statul Islamic în Siria. Dacă le-ar ordona preşedintele Obama, raidurile aeriene americane i-ar slăbi pe islamişti, dar n-ar fi înstare să-i învingă. Aşa-numita "Armată Siriană Liberă" există mai degrabă în holurile hotelurilor de lux de la Paris ori Istanbul decât în praful de pe câmpul de luptă. În Siria, Statul Islamic nu poate fi combătut eficient decât cu ajutorul preşedintelui Assad. De care însă Casa Albă are oroare.