Fără acordul cu Turcia, UE rămâne descoperită

Timp de patru ani, UE s-a bazat pe Turcia pentru a bloca accesul refugiaților și al altor migranți în Europa. Acum, președintele Recep Tayyip Erdogan a pus în practică o amenințare mai veche: Turcia îi lasă pe solicitanții de azil să ajungă la frontiera UE cu statele membre Grecia și Bulgaria.     

Autocratul turc Erdogan a anulat, astfel, acordul cu UE privind refugiații, încheiat în martie 2016, instrumentalizând politic refugiații și migranții care așteaptă acum la graniță. Nu-i clar ce vrea să obțină președintele Turciei, aflat în mare dificultate în plan internaţional. Erdogan nu va obține un "deal" mai bun prin șantaj. 

3,6 milioane de refugiați sirieni se află deja în Turcia. Având în vedere că sute de mii de oameni din regiunea siriană Idlib ar putea să încerce în curând să fugă în Turcia, e de înțeles că Ankara cere mai mult ajutor internațional.       

UE nu are un plan alternativ

Și europenii? Toată lumea cere insistent mai mulți grăniceri de la Frontex și întruniri suplimentare ale miniștrilor de Externe și de Interne din spaţiul UE, dar această agitație e, în fond, o ipocrizie. Conducerea UE știa prea bine, deja de patru ani, că acordul cu Turcia nu este decât o soluție temporară, foarte nesigură.

Comisia Europeană a avut mai multe tentative de a impune în UE un sistem mai bun de acordare a azilului și o distribuire echitabilă a refugiaților și migranților din Siria, Afganistan, Iran și multe țări africane. Acestea au eșuat pentru că diverse state membre au zis "nu" - și nu-i vorba doar de Polonia, Ungaria, Austria sau Italia. În multe state din UE, populiștii de dreapta, care se opun primirii refugiaților și migranților, sunt prezenți, cu succes, în opoziție.   

Uniunea Europeană nu a pus în practică în mod corect așa-numitul "deal" cu Turcia privind refugiații. Procedurile stabilite pentru 2016, care urmau să fie finalizate în decurs de câteva zile sau săptămâni, se prelungesc în Grecia la nesfârșit. Grecia și autoritățile UE nu au reușit să le organizeze cum ar fi trebuit, ceea ce a dus la condițiile groaznice din centrul de refugiați Moria. Sau, poate, intenția era tocmai să se ajungă la aceste imagini terifiante, pentru a-i descuraja pe potențialii migranți?   

UE s-a bizuit pe Turcia, iar acum îi lipsește un plan alternativ. Decizia Greciei și a Bulgariei de a-și închide granițele nu-i decât o încercare neajutorată de a-i opri pe refugiați și migranți - ceea ce nu va funcționa, însă, pe termen lung. Conform convenției ONU privind refugiații și legislația comună privind azilul în UE, solicitanții de azil au dreptul la o examinare a cererii lor, pe baza căreia se va stabili dacă ei au statutul de refugiați și, astfel, dreptul la protecție, sau dacă sunt imigranți. Persoanele din prima categorie nu pot fi refuzate, pur și simplu, și nici trimise înapoi într-o țară în care riscă să fie persecutate.    

Sfârșitul solidarității și al dreptului 

După experiențele din 2015 și 2016, când au venit foarte mulţi refugiați și alți migranți în Europa Centrală prin Balcani sau traversând Marea Mediterană, UE a vrut, de fapt, să creeze un sistem de examinare a cererilor de azil și de distribuire pentru a gestiona astfel de "valuri" de migranți. Dar acesta nu există. Ce-i de făcut acum? Să se construiască un zid (garduri există deja)? Să se închidă granițele interne din UE? Sau să se renunțe la convenția ONU privind refugiații?

Din nefericire, în majoritate statele UE vor opta, probabil, pentru un curs politic dur, în loc să ajute țările aflate la frontierele externe ale Uniunii, cum ar fi Grecia, Bulgaria, Croația, Slovenia, Ungaria, Austria, Malta, Spania sau Italia. Adio, solidaritate europeană! Adio, drept internațional! Adio, mărinimie!