Planul lui Trump privind Înălţimile Golan este periculos

Poţi fi tentat să vezi lucrurile pozitiv şi să spui: iată, în sfârşit, că vine un preşedinte american doritor să se abată de la cărările bătătorite ale diplomaţiei pentru Orientul Mijlociu. Un preşedinte care păşeşte cu curaj pe o cale nouă, în loc să insiste asupra valabilităţii unor rezoluţii ONU fără efect, care de decenii îşi dovedesc incapacitatea de a asigura o soluţionare politică a conflictului din regiune. Dintr-un punct de vedere, Donald Trump are dreptate. Israelul stăpâneşte Înălţimile Golan, aceasta este o realitate. Şi aceasta nu se va schimba prea curând. Poate nu se va schimba niciodată. Şi atunci de ce să nu se recunoască această realitate? Nu trebuie să stea obligatoriu o analiză lucidă a realităţii la începutul oricărei încercări de soluţionare politică a unui litigiu?

Violare a dreptului internaţional

Dar din nefericire nu este atât de simplu. Chiar dacă nu pare exclus ca stilul heirupist de a face politică externă al lui Trump să ducă la succese considerate anterior imposibile în raport cu ţări cum ar fi Coreea de Nord sau China, intenţia sa de a recunoaşte anexarea Înălţimilor Golan, care aparţin incontestabil Siriei, potrivit dreptului internaţional, se înscrie într-o cu totul altă categorie. Din dorinţa de a-i face aliatului său, premierul israelian Benjamin Netanyahu, un cadou de campanie electorală, Trump stropeşte intenţionat un jet de ulei în multitudinea de focuri din Orientul Mijlociu, punând astfel sub semnul întrebării norme valabile ale dreptului internaţional. Ori, cine recunoaşte Înălţimile Golan, anexate în 1981, drept teritoriu israelian, acela nu va putea pe viitor să condamne credibil anexarea Crimeei, de către Rusia. Astfel, încălcarea dreptului internaţional devine normă recunoscută cu binecuvântarea SUA, marea putere.

Periculoase sunt şi efectele regionale. Ca şi în cazul deciziei americane de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, împotriva voinţei palestinienilor şi a majorităţii statelor ONU, Trump ia unilateral partea lui Netanyahu, bruscându-i pe arabii din tabăra opusă. Prin aceasta el nu-şi atrage doar adversitatea inamicilor politici cunoscuţi cum ar fi regimul din Siria, Iranul şi miliţiile Hezbollah. El chiar întăreşte aceste forţe, oferind combustibil proaspăt propagandei lor anti-americane şi anti-israeliene, de succes din timp în timp. Trump trădează şi scoate la mezat interesele legitime ale arabilor şi musulmanilor - aşa vor vedea lucrurile majoritatea oamenilor din regiune şi de această dată.

Sinucidere politică

Fără a fi obligat de împrejurări, Trump îi slăbeşte astfel şi pe aliaţii săi arabi şi musulmani din regiune. Monarhiile de la Golful Persic au anunţat deja că regretă afirmaţiile preşedintelui american, subliniind că Înălţimile Golan rămân teritoriu sirian. În termeni asemănători s-a exprimat şi Egiptul, un alt partener al SUA. Nici forţele de opoziţie siriene care cooperează cu administraţia de la Washington nu ar putea fi de acord cu cedarea unei părţi din propria ţară. Fiindcă aceasta ar însemna pentru ele sinucidere politică.

Chiar dacă guvernanţii de la Cairo sau Riad pot fi bănuiţi de indiferenţă faţă de dreptul de suveranitate asupra Înălţimilor Golan, după cum le este indiferentă şi soarta palestinienilor din Fâşia Gaza, aceştia având cu totul alte priorităţi, cum ar fi combaterea influenţei iraniene în regiune,  aceştia nu vor putea transmite credibil propriilor supuşi că intenţionează să edifice un "nou" Orient Mijlociu împreună cu americanii şi israelienii. Le-a fost şi le este imposibil acest lucru. Dimpotrivă, noua manevră a lui Trump privind Înălţimile Golan îi va sili pe guvernanţii din regiune să facă pe placul retoricii anti-americane a "străzii arabe". Şi aceasta se numără între realităţile care nu trebuie scăpate niciodată din vedere în acea parte a lumii. Astfel stând lucrurile, iniţiativa lui Trump privind Înălţimile Golan nu este numai periculoasă. Ea este, pe fundalul propriilor interese şi planuri în regiune, pur şi simplu o stupizenie contraproductivă.

Rainer Sollich