Comentariu: Kremlinul consolidează divizarea Ucrainei

Rusia va fi cu siguranţă singura ţară importantă care recunoaşte scrutinul parlamentar al separatiştilor din Doneţk şi Lugansk, care se desfăşoară duminică, 2 noiembrie. Dar Rusia urmăreşte mai mult decât doar să confere, astfel, legitimitate regiunilor separatiste. Mai întîi e de aşteptat ca Moscova să preia răspunderea privind aprovizionarea acestor ţinuturi, pentru ca oamenii care suferă de pe urma atrocităţilor războiului şi violenţelor să supravieţuiască acestei ierni. Şi e şi just aşa, din perspectivă umanitară. Să nu uităm, însă, că principala cauză a luptelor desfăşurate în regiunile separatiste o reprezintă politica Rusiei.

Nou "conflict îngheţat"

Prin alegerile ce au loc în autoproclamatele Republici Populare din Doneţk şi Lugansk, separatiştii urmază a-şi asigura puterea cucerită prin luptă. Totodată urmează a fi legitimată dezlipirea de restul Ucrainei şi întărită poziţia în negocieri vizavi de Kiev, dar şi de UE şi SUA. Consecinţa va fi - dirijată de Moscova - declanşarea unui nou "conflict îngheţat" în estul Ucrainei, conflict pe care îl regăsim în mai multe regiuni din spaţiul post-sovietic. Până astăzi există astfel de structuri separatiste născute cu un sfert de veac în urmă în Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah. Moscova s-a obişnuit deja cu acest tip de "conflicte îngheţate" care-i şi sunt pe plac. Căci cu ajutorul acestor structuri care o reprezintă, Rusia poate purta la infinit negocieri diplomatice, apărându-şi, cu dibăcie, propriile interese. Mai mult decât atât: Conflictele teritoriale nesoluţionate destabilizează toate statele afectate de secesiune. Prin politica sa între bici şi zăhărel, Moscova poate exercita influenţă asupra stării de spirit a populaţiei şi politicii interne a acestor ţări. Basarabenii şi georgienii ştiu prea bine cum funcţionează lucrurile, de ani de zile.

Neputinţă la Kiev

Pe moment, conducerea ucraineană nu are cum să se opune politicii agresive ruseşti. Încă în primăvară, Kievul a abandonat, fără luptă, peninsula Crimeea. Tentativa ucraineană de a împiedica, cu forţa armelor, ruperea de Kiev a regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk a eşauat în vara acestui an, la capătul mai multor înfrângeri militare dureroase. În baza Armistiţiului de la Minsk, preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, s-a văzut nevoit să recunoscă status quo-ul din estul Ucrainei.

Constrâns a fost nu numai din cauza impotenţiei militare a Ucrainei ci şi pentru că ţara se confruntă cu mari probleme politice, economice şi financiare. Doar cu ajutor internaţional, respectiv din partea UE, Ucraina va fi capabilă să dispună de sumele de miliarde, cât o va costa aprovizionarea cu gaz rusesc, conform recentei înţelegeri cu partea rusă. Crimeea şi estul Ucrainei sunt doar două din numeroasele probleme în faţa cărora se află noua conducere de la Kiev.

Apărare în loc de parteneriat

UE şi SUA - ca şi Ucraina - nu vor recunoaşte scrutinul din autoproclamatele Republici Populare Doneţk şi Lugansk. Situaţia nou creată vor tebui totuşi s-o accepte de facto. Dar în pofida speranţelor nutrite, probabil, de Kremlin, Occidentul nu va trece la ordinea de zi, aşa cum s-a întâmplat pe timpul războiului din Georgia, în 2008.

Criza din Ucraina şi politica promovată de Rusia în acest an au deschis un nou capitol în politica de securitate europeană. În locul parteneriatului cu Rusia, Europa se concentrează pe măsuri menite a reduce pericolul ce vine de la Moscova. Aceasta presupune o politică de înarmare punctuală în statele europene ale NATO. Manevrele, neanunţate, ale escadrilei ruse desupra Mării Nordice şi Baltice întăresc convingerea că e nevoie de astfel de măsuri. Ne-am putea afla în faţa unei noi curse a înarmării. În locul încredereii, domneşte neîncrederea. În locul cooperării între Rusia şi Europa, vor exista pe viitor doar sancţiuni şi cooperări limitate. Fie că e vorba de comerţ, de domeniul ştiinţific, de explorarea spaţiului cosmic sau de chestiuni de politică externă - se aşteaptă reducerea cooperării. O vor solicita politicienii de tip "hardliner" de ambele părţi.

În cele din urmă, obiectivul principal trebuie să fie acela de a se evita izbucnirea unui nou Război Rece. Există, însă, pericolul ca politica secesionistă practicată de Moscova, aşa cum s-a întâmplat şi în Germania la începutul (primului) Război Rece - să declanşeze o nouă confruntare est-vest. Cu fiecare zi ce trece devine tot mai dificilă stoparea acestui proces.