NATO nu e gata să iasă la pensie

Aniversarea de 70 de ani a NATO va fi umbrită din păcate de tema finanțării Alianței. Cearta neinspirată a SUA cu câțiva din aliații lor din NATO pe tema cheltuielilor pentru armată mută atenția de la realizările esențiale ale celei mai vechi și mai puternice alianțe militare din timpurile moderne. De o parte și de alta a Atlanticului, NATO asigură protecție membrilor ei europeni datorită umbrelei nucleare asigurate de America. Forța de intimidare a arsenalului atomic american reprezintă și azi o ancoră de stabilitate la care nu se poate renunța. Alianța potentă din punct de vedere financiar și orientată spre vest a câștigat în Războiul Rece împotriva dictaturii sovietice și a țărilor satelit ale acesteia.

Rusia - din partener strategic, oponent

Nu toate cele 29 de state membre din prezent au fost mereu democrații. În cazurile Portugaliei, Spaniei, Greciei și Turciei, a fost vorba pentru anumite perioade de veritabile dictaturi militare. Iar noile state membre ale NATO, provenite din sfera de putere sovietică, au fost decenii la rând dictaturi comuniste cu un singur partid. Între timp, toate aceste țări au devenit democrații, mai puțin Turcia autocratului Erdogan. NATO a devenit tot mai mult și o comunitate de valori politice, nu doar una militară. De aceea, încă există state care vor să fie primite în Alianță: Macedonia de Nord, Bosnia-Herțegovina, Georgia și Ucraina. NATO oferă astăzi protecție în fața unei Rusii tot mai agresive sub președintele Putin. Același Putin care, în 2001, nu excludea o eventuală aderare a Rusiei la NATO. El s-a decis pentru o altă cale iar NATO și Rusia se consideră din păcate azi din nou dușmani și nu parteneri strategici, cum era la a 50-a aniversare a Alianței Nord-Atlantice.

NATO oferă stabilitate într-o lume tot mai complexă, marcată de ascensiunea Chinei și Indiei și de butoiul cu pulbere care rămâne Orientul Mijlociu. Pericolul terorist rămâne ridicat. Privind în urmă, NATO a avut succese la misiunile sale externe, precum stabilizarea Balcanilor; dar a suferit și înfrângeri amare, precum misiunea din Afganistan, una care parcă nu vrea să se mai termine. În urmă cu 20 de ani, NATO se simțea ca un fel de poliție mondială. Lucrurile s-au schimbat între timp semnificativ. Acum prioritară este din nou protecția mai ales teritorială a statelor membre. Din nou, dezbaterile din Alianță se concentrează pe Kremlin, nu pe Kabul.

 NATO este o instituție multinațională funcțională, dar existența ei, după 70 de ani, este amenințată chiar de puterea conducătoare a Alianței. Președintele american Donald Trump a pus de mai multe ori la îndoială utilitatea Alianței, pe care pare să o considere dintr-o perspectivă strict economică. SUA ar cheltui prea mult cu NATO, în timp ce restul membrilor nu s-ar ridica la înălțimea dorită de Casa Albă. Încă nu s-a ajuns la o dispută masivă pe acest subiect. SUA nu vor renunța pur și simplu la această alianță, pentru că oamenii de specialitate de la Washington, militari și experți în politica externă, știu - spre deosebire de Trump, fiica sa și ginerele - că NATO este importantă și pentru americani. Cu ajutorul NATO, puterea americană poate fi proiectată peste Europa, Orientul Mijlociu și Afganistan, până în Asia.

Și o superputere mondială are nevoie de sprijin

Singura superputere mondială are nevoie de acest sprijin european, de baze militare și de întreaga rețea. Persistă însă pericolul ca președintele egomaniac de la Casa Albă să își retragă țara din și mai multe tratate și obligații internaționale decât a făcut-o deja. Ar putea intra în curând în criză și NATO, după tratatul climatic de la Paris, diverse instituții ONU, Organizația Mondială a Comerțului, G20 și G7? Trump pare axat pe izolarea țării sale, ar trebui să-i fie explicat că o asemenea orientare nu funcționează pe termen lung. Cu cât mai mult se retrag SUA, cu atât mai mult trebuie să facă Europa singură pentru propria apărare. Partea europeană a NATO are enorm de mult de recuperat, după ce decenii la rând s-a bazat excesiv de mult pe americani. Fără SUA, europenii ar fi surzi, orbi și paralizați din punct de vedere militar. Iar lucrurile nu se vor schimba prea repede.

Aliații europeni din NATO, mai ales Germania, ar face bine să-și respecte obligațiile financiare asumate privind cheltuielile cu Apărarea. Prin neîndeplinirea acestor obiective, Berlinul îi dă apă la moară lui Donald Trump. Dacă pragul psihologic de 2% din PIB pentru Apărare, proporțional cu performanța economică, nu poate fi atins, atunci ar trebui ca acest lucru să fie discutat în Alianță și modificat. Frustrarea americanilor față de germanii care nu par dispuși să plătească este de asemenea uriașă. Iar problema nu este rezolvată, fiecare pare că vorbește singur. Lucru care nu ar trebui să se întâmple la o petrecere aniversară.