Comentariu: Nenorociții de populiști

Ce zi! Marți, premierul Marii Britanii a suferit o înfrângere în fața Curții Supreme, care în alte vremuri normale s-ar fi putut descrie ca ”nimicitoare”. ”Ilegală și nulă” ar fi propunerea sa de a suspenda parlamentul britanic, spune sentința unanimă.

În orice altă perioadă, acest verdict la adresa unui șef al guvernului britanic ar fi însemnat sfârșitul său politic, mai ales în cazul unui premier care tocmai și-a ocupat funcția și care a încercat fără scrupule să schimbe constituția nescrisă, să trădeze regina și să închidă gura popurului. Boris Johnson vrea să rămână în funcție și - după cum se pare - va și rămâne.

Nici apariția unui președinte care se crede trimisul lui Dumnezeu nu ar fi fost posibilă în urmă cu câțiva ani: Jair Bolsonaro a declarat, în timpul discursului său de la summit-ul Națiunilor Unite, că îi mulțumește lui Dumnezeu pentru oportunitatea ”de a restabili adevărul”.

A și explicat la ce se referea: ”Este o iluzie faptul că regiunea Amazonului ar fi plămânul lumii”. Sau: ”Pădurile noastre tropicale sunt impecabile”. Institutul brazilian pentru Cercetare Spațială anunțase în urmă cu câteva săptămâni că distrugerea pădurii tropicale din regiunea Amazonului s-a dublat în decurs de un an. 

Și cea de-a treia apariție a fost bizară: Donald Trump, marele maestru al populismului, a vorbit de asemenea în fața Națiunilor Unite. Apropierea sa de pupitrul la care a avut loc discursul, mimica, speech-ul său monoton și citit de pe hârtie, toate demonstrează lipsa de respect pe care o are față de comunitatea internațională. Și o mai și spune clar: ”Viitorul nu aparține globaliștilor, ci patrioților”. Cu alte cuvinte, dacă fiecare luptă împotriva fiecăruia, tuturor ne va merge mai bine. Faptul că, după discursul său, Trump s-a confruntat și cu procedura suspendării din funcție, a pus cireașa pe tort.

Nu e de râs

Să fie clar: nu este vorba despra dictatori pătați cu sânge, prezenți de asemenea la New York. Este vorba despre politicieni aleși, care conduc state cu structuri democratice.

Acești politicieni superficiali și mincinoși ar putea fi, aparent, amuzanți. Cei trei bărbați cu vârste medii și înaintate nu par a face parte din lumea digitală și complexă a secolului 21, unde, de fapt, arhetipul bărbatului ar trebui să fie nonconformistul bărbos.

În multe țări din lume se duce o luptă a democrației cu populismul, nu numai în Marea Britanie, Brazilia sau SUA. Dacă s-ar fi ajuns în Italia la alegeri anticipate, extremistul de dreapta, Matteo Salvini, ar fi devenit premier. În Ungaria, Polonia sau Cehia, populiștii sunt de ani de zile la putere. În Franța, numai președintele Emmanuel Macron, liberalul care conduce de fapt la rândul său cu trucuri populiste, a blocat venirea la putere a populiștilor de dreapta.

Și oriunde s-ar afla la putere, populiștii aleg aceleași trei metiode, prin care ruinează democrația: încearcă să șteargă linia dintre minciună și adevăr, mințind ei înșiși mereu și atacând media independentă. Lucru care se poate realiza printr-o simplă discreditare, atunci când se vorbește despre ”Fake News”, de exemplu, prin interdicții sau prin cumpărarea unor publicații private.

Ciocanul din trusa de scule

A doua metodă este crearea imaginii unui dușman: fie minorități în țara respectivă, refugiați, migranți, aparținătorii unor alte religii, sau pur și simplu intelectuali. Conceptul ”Noi împotriva lor” este ciocanul cu care operează populiștii. Iar toți cei care îi critică pe Trump, Bolsonaro și pe alții ca ei, se plasează automat în afara acestui ”noi” colectiv.

A treia metodă este încercarea de a slăbi instituțiile democratice sau chiar de a le dizolva complet. Aici, Boris Johnson a punctat dublu, prin faptul că, pe de o parte, a vrut să reducă parlamentul la tăcere, iar pe de altă parte, a declarat că nu respectă deciziile Camerei Inferioare. Faptul că s-a folosit de Casa Regală, singura instituție care mai e respectată de britanici în tumultul brexit-ului, s-ar putea dovedi o mare greșeală.

Dar tocmai cazul Johnson arată că democrațiile nu sunt lipsite de apărare: un exemplu este Lady Brenda Hale, președinta Curții Supreme, o femeie educată, care a redat parlamentului puterea prin argumente așezate și raționale. Femeia, care poartă o brosă-păianjen, îl oprește pe premierul intempestiv prin puterea cuvintelor. Lucru care ne liniștește.