Care armistițiu? În Siria se moare și se face foamea
21 septembrie 2016Populația siriană nu și-a făcut mari speranțe că oprirea ostilităților va fi pe termen lung. Și mai puțini s-au gândit că scurtul și fragilul armistițiu ar fi putut deveni un punct de pornire pentru găsirea unei soluții de a pune capăt sângerosului conflict. Totuși, multă lume a dus dorul unei încetări a violențelor și a sărbătorit-o ca atare pe străzi și în cafenele. Expresia folosită cel mai des de sirieni a fost în timpul armistițiului Alhamdulillah - Domnul fie lăudat!
Una din consecințele cele mai tragice ale eșuării armistițiului în Siria este lecția îngrijorătoare învățată de mulți cetățeni: și anume că nici măcar un armistițiu nu înseamnă o mare schimbare în situația lor. Este vorba de oameni din toate regiunile țării, aflați sub asediu și înfometați - în cea mai mare parte de regimul lui Bashar Al-Assad și de aliații acestuia.
Sute de mii fac foamea
ONU estimează că 600.000 de sirieni suferă de foame; alte organizații cred că este vorba mai degrabă de un milion de oameni. Ajutoarele ar fi putut veni către ei în primele zile de armistițiu. Nu s-a întâmplat însă asta și pentru că guvernul sirian nu a dat aprobările necesare. Camioanele erau pregătite să pornească spre oamenii nevoiași. Mai mult, un convoi umanitar a fost chiar ținta unui bombardament iar ONU a decis să oprească total livrările de ajutoare.
Sirienii înfometați au aflat astfel că nici măcar o pauză a luptelor nu are sens. Se face foamea când au loc lupte, dar și atunci când e liniște. De ce să nu se alăture atunci direct Frontului Fatah Al-Sham, o grupare teroristă cunoscută până de curând sub numele Frontul al Nusra? Sau măcar să-i sprijine pe acești teroriști? Luptătorii acestor mișcări au dovedit de mai multe ori că pot sparge blocadele. E vorba de teroriști, da, și ce dacă, se pot gândi mulți sirieni înfometați: sunt puternici și sunt tot mai mulți.
Politică generatoare de terorism
Mai ales Assad - și Rusia - subliniază mereu că scopul principal este înfrângerea teroriștilor. Și atunci de ce aruncă populația în brațele acestora? Dacă Assad ar fi vrut cu adevărat un armistițiu, atunci de ce nu a luat măsurile necesare pentru ca populația înfometată să și profite de pe urma lui, pentru a se pune capăt odată cercului vicios al escaladării tensiunilor?
Nu contează cine e responsabil de eșecul armistițiului - părțile combatante dau oricum vina una pe alta - vinovat de înfometarea a sute de mii de oameni este acela care pune capăt direct încetării focului fără cea mai mică strădanie de a salva înțelegerea de oprire a violențelor. Iar acesta este regimul Assad.