Nouă lovitură împotriva presei din Turcia

La 29 octombrie, Turcia a sărbătorit 93 de ani de la înființarea Republicii. Doar două zile mai târziu, ziarul "Cumhuriyet", care este de aceeași vârstă cu Turcia modernă, a devenit o țintă nouă în campania împotriva presei incomode din Turcia. Guvernul turc se folosește de starea de necesitate pentru a amuți și ultimele voci critice din societatea turcă.

Luni au fost arestați redactorul-șef și alți autori cunoscuți ai publicației amintite. Împotriva fostului redactor-șef Can Dündar, aflat momentan în Germania, a fost emis un mandat de arestare. Și mai absurdă este afirmația regimului Erdogan cum că acești jurnaliști, care s-au pronunțat critic față de mișcarea Gülen, inamic public numărul unu al guvernului turc, acum s-ar fi afiliat acesteia.

Raționamentul autorităților de la Ankara este simplu: toți cei care critică regimul, fie sunt teroriști, fie sprijină într-un fel sau altul PKK sau mișcarea Gülen. Așa se pune în prezent problema în Turcia.

Scenariul a fost scris demult iar regimul Erdogan nu se va opri până când toți criticii săi vor fi fost amuțiți. Afectați de această direcție sunt desigur jurnaliștii, cei care încearcă să scoată la iveală adevărul.

Rețetă pentru tensiuni bilaterale

Numeroși jurnaliști și membrii ai corpului academic au fugit în Germania după puciul eșuat la Ankara și represaliile ulterioare ale regimului turc. Nu doar intelectuali caută refugiu în Germania, ci inclusiv diplomați turci, acuzați de guvern de legături cu mișcarea Gülen. Este puțin probabil ca Germania să-i expulzeze pe acești refugiați politici, având în vedere amenințarea cu tortura care-i așteaptă în Turcia. Republica Federală încearcă încă să găsească abordarea potrivită în această situație, fără a periclita relațiile cu Turcia.

Nu ar fi o supriză ca Turcia să ceară extrădarea jurnaliștilor turci aflați pe teritoriul german, pentru care s-au emis mandate de arestare. Într-un asemenea scenariu, va fi și mai greu de găsit numitorul comun cu Ankara. Ar putea urma o escaladare a relațiilor tensionate dintre cele două țări.

Manifest pentru democrație

Este greu de crezut și dezamăgitor felul extrem de timid în care politicienii germani au reacționat până acum la ultimele arestări din Turcia. Germania pare mult mai preocupată de soarta acordului privind refugiații încheiat cu Erdogan decât de starea democrației din Turcia.

Arestările, modificările legislative, dezbaterea de reintroducere a pedepsei cu moartea, consolidarea unui sistem prezidențial într-o democrație nefuncțională arată clar că Turcia este pe o traiectorie descendentă razantă și se apropie de punctul după care nu se va mai putea face nimic. Cancelara Angela Merkel și alți lideri europeni trebuie, poate mai devreme decât și-au imaginat, să adopte o poziție mult mai fermă pentru salvarea democrației din Turcia.