Comentariu: Orientul Apropiat la răscruce?

Situaţia din Ierusalim a ajuns la punctul în care tuturor trebuie să le fie clar: violenţele dintre israelieni şi palestinieni nu mai pot fi tolerate nici o zi. Avertismentul este valabil pentru ambele tabere. Atacul produs chiar în interiorul unei sinagogi sporeşte teama că problemele politice şi teritoriale devin imposibil de soluţionat, atunci când componenta religioasă dinamitează conflictul în sine.

Crimele din Sinagoga situată în cartierul Har Nof din Ierusalim sunt brutale şi lipsite de sens. Grupări palestiniene precum Hamas au încercat să glorifice atentatul ca făcând parte din lupta împotriva ocupaţiei israeliene. Imposibil! Crima nu este parte a geneticii umane, spune secretarul de stat american Kerry, pe bună dreptate.

Răzbunare cerută de ambele părţi

Apelurile la răzbunare sunt dovada caracterului brutal şi inuman pe care l-a căpătat între timp conflictul din Orientul Apropiat. Apelul la răzbunare şi pedeapsă colectivă a palestinienilor lansat de evreii de dreapta sunt o altă dovadă.

Nimic din toate acestea nu poate duce la calmarea situaţiei actuale. Marea responsabilitate revine în aceste momente politicienilor. Care politicieni eşuează lamentabil. Premierul israelian Netanjahu arată cu degetul spre preşedintele palestinian Abbas, pe care îl declară direct responsabil de atac. Abbas ar duce o campanie de ură împotriva Israelului, ar fi declarat o zi a răzbunării şi i-ar fi încurajat astfel pe atentatori, susţin politicienii israelieni. Ministrul economiei Bennet îl numeşte chiar pe Abbas "unul din cei mai mari terorişti palestinieni". Este o luptă politică internă, destinată electoratului - atât şi nimic mai mult.

Acuzaţiile nu corespund realităţii, susţin chiar şi observatorii israelieni. Şeful serviciului secret israelian Shin Bet încearcă să calmeze spiritele: preşedintele Abbas nu cheamă la acte de teroare, contrazice el astfel conducerea politică de la Ierusalim. Mai mult chiar, preşedintele palestinian a condamnat atentatul din Sinagogă. Într-o a doua luare de poziţie, el a condamnat ferm orice lovitură îndreptată împotriva civililor, indiferent de unde ar veni aceasta.

Dar şi Abbas trebuie să se întrebe dacă apelul pentru apărarea cu orice preţ a Moscheei Al Aksa ar putea duce la calmarea spiritelor. Se temea cu adevărat liderul palestinian că guvernul israelian ar putea reîmpărţi Ţara Sfântă?

Presiune tot mai mare asupra ambelor tabere

De ambele părţi, presiunea internă pare a dicta ordinea de zi. Mai mult suflu nu mai are puterea politică de astăzi. Şeful guvernului israelian Netanjahu a distrus toate punţile - spre palestinieni şi spre aliaţi. Nu există nici un fir al dialogului pe care să îl reia. În ciuda speranţelor atât de evident exprimate de secretarul de stat american John Kerry. Iar preşedintele palestinian luptă pentru a prelua controlul asupra Fâşiei Gaza din mâinile Hamas. Înainte ca forţele tinere, dar şi radicale, să încerce să îl înlăture pe el de la putere.

În fond, atât israelienii cât şi palestinienii au un interes comun: o viaţă în siguranţă. Dar acest ţel nu poate fi atins decât printr-o strategie comună - printr-un principiu al compensaţiei. Situaţia actuală este potrivnică unei asemenea soluţii. Doar politicienii ar putea opri continua degradare a situaţiei din Orientul Apropiat.