Comentariu: Previziunile optimiste ale lui Obama

Tradiția discursului de rămas bun este respectată încă de la primul președinte american, George Washington. Președintele se concentrează și pe trecut - pe realizările din timpul mandatului - și pe viitor, respectiv pe provocările cu care se va confrunta țara. Discursurile celor mai mulți președinți nu au intrat în istorie. Mulți s-au concentrat pe propria persoană, un ultim discurs de apărare a politicii proprii, de ce au făcut una și nu alta. O excepție a fost discursul președintelui Dwight Eisenhower, care a avertizat asupra pericolului din partea ”complexului industrial-militar”.  

Iar acum - speech-ul extrem de emoțional al președintelui Barack Obama, care, spre surpriza multora, a ținut un discurs preponderent optimist. Neașteptat, pentru că în multe domenii politice, părerea sa nici că putea fi mai diferită decât a lui Donald Trump, succesorul său, care a anunțat deja că va anula multe din cele construite în anii trecuți. Cât de tragic: moștenirea politică a lui Obama depinde parțial de ceea ce decide Trump să facă cu ea.  

Președinte fără scandal

Obama bănuiește acest lucru. Și cu toate acestea nu se lasă intimidat. Încrederea lui în americani, în valorile lor, în constituția țării, pare de neclintit. La fel ca în perioada în care era senator, a făcut apel către conaționalii săi să se implice în problemele sociale și politice, să nu cadă pradă cinismului și să nu renunțe la luptă în urma unor eșecuri.

A vorbit un om de stat, integru, un om care răspândește demnitate și a cărui președinție nu a fost pătată cu nicio urmă de scandal. Ce diferență crasă față de Trump, care încă dinainte de a-și începe mandatul a umplut ziarele cu minciuni, atacuri și nimicuri. În timp ce Obama vorbea despre toate aceste lucruri serioase, serviciile secrete americane informau elita de la Washington că serviciile ruse ar putea deține materiale compromițătoare cu Trump. Cât simbolism! Mai bine nici nu se putea sublinia diferența.

Obama poate fi mândru

Trebuie să recunoaștem că Obama e vanitos. În discursul de adio și-a enumerat realizările: salvarea economiei în 2009, nivelul mai scăzut al șomajului, Obamacare, uciderea lui Bin Laden, o nouă politică de mediu, acordul cu Iranul și un nou început în relațiile cu Cuba. Dar de ce să nu menționeze aceste succese sau altele? Republicanii nu s-au dat în lături de la nimic spre a-i face președintelui viața mai grea. America este într-adevăr într-un stadiu mai bun decât în urmă cu 8 ani. Obama are toate motivele să fie mândru de ceea ce a realizat.  

Așteptările de la acest președinte au fost de la bun început nerealiste. Sciziunea dintre bogați și săraci este în continuare mare. Problemele referitoare la rasism nu au dispărut ca prin minune numai pentru că la Casa Albă a fost ales un afro-american. Obama nu a dorit niciodată ca președinția sa să fie definită de culoarea pielii. Schimbările au nevoie de timp, a spus Obama, al cărui discurs a fost în mare parte asemănător cu cele de la începutul mandatului. Discursul unui președinte căruia îi pasă de șansele egale la educație pentru săraci și pentru migranți, căruia îi pasă de asigurarea medicală pentru toată lumea și de drepturi egale pentru toate minoritățile. Obama este încă președinte. Dar multora deja le este dor de el. 

Autor: Miodrag Soric / lp