Protecția climei – prea puțin, prea târziu, prea ezitant

Planeta noastră reprezintă spațiul vital, nu avem o a doua Terra, așa sunau înainte devizele de luptă ale activiștilor ecologiști. Astăzi, însă, declarațiile sunt la ordinea zilei, repetate de mii de ori de oameni de știință și politicieni. Și tot zilnic ignorată de Donald Trump, Jair Bolsonaro sau Alexander Gauland, este și teoria lansată de oameni privind modificările climatice, altfel spus creșterea globală a temperaturii ca urmare a sporirii emisiilor de CO2.

În cel mai rău caz, am asista la o reacție în lanț: atmosfera s-ar putea încălzi cu patru până la cinci grade, nivelul mării ar crește drastic și zone imense de uscat ar deveni imposibil de locuit. În fața unor asemenea scenarii apolcaliptice, Conferința pentru Climă de la Paris a decis să se ia toate măsurile posibile pentru a evita creșterea temeperaturii globale, ideal la mai puțin de 2 grade. Numărătoarea inversă a început, astfel încât, pentru a atinge limita de 1,5 grade, avem voie să rămânem la actualele emisii de CO2 încă opt ani, după care să nu mai existe nici un gram de noxe în atmosferă. 

Este evident că cifrele au fost luate în serios de mulți, dacă analizăm numărul mare de participanți la diversele acțiuni sub deviza "Friday for Future."

Greta și cancelara ecologistă

"Vreau să vă panicați", spune cea mai faimoasă activistă pentru climă, Greta Thunberg, care adaugă: "Vreau să acționați ca și când v-ar arde casa. Pentru că, într-adevăr, arde." Ce face guvernul federal? Guvernul condus de o cancelară autointitulată "cancelara ecologistă"? Care recunoaște toate prognozele prezentate mai sus? Rămânem în metafora declarativă a Gretei Thunberg și constatăm că pune la dispoziție câteva stropitoare. Da, multe dintre măsurile planificate sunt pe direcția corectă. Scumpirea transportului aerian și rutier, ieftinirea transportului feroviar, susținerea electromobilității, modernizarea vechilor instalații de încălzire. Dar, per total, pachetul este neconvingător și foarte întârziat. Este evident că eforturile se concentrează doar pe ceea ce se poate face fără a cauza noi datorii sau a pierde electorat, în detrimentul acțiunilor care se impun. Se mențin subvențiile care chiar afectează clima: avantaje fiscale la mașinile echipate cu motoare diesel, renunțarea la impozitarea cherosenului și a sumei paușale cu care sunt încurajați navetiștii, sumă care va fi chiar majorată. Extinderea energiilor regenerative se blochează, iar ultima centrală pe cărbuni va fi scoasă din funcțiune abia peste 20 de ani.

În loc de acțiuni în pași mărunți avem nevoie de un plan de decizie clar și practicabil pentru reducerea emisiilor de CO2. Un exemplu demn de urmat vine chiar din branșa finanțelor, care nu se bucură de un renume prea bun. Aproape 500 de finanțiști de pe tot globul solicită, înaintea următoarei conferințe ONU pe tema modificărilor cliamtice, să se ia măsuri mai drastice decât cele decise la Paris. Ei susțin majorarea drastică a taxelor de poluare, renunțarea totală la subvenționarea energiilor fosile și sprijinirea unor sisteme energetice cu noxe reduse, un pachet care ar însuma câteva miliarde de dolari anual.

Investitorii nu sunt mânați de un pur altruism. Pe de-o parte, ei se tem de riscurile pe care modificările climei le vor avea asupra economiei și, pe de altă parte, ei identifică posibilității de a investi în noile sisteme energetice. Ar fi de dorit ca și guvernul federal să aibă viziuni atât de ample, care să treacă cel puțin dincolo de următoarele alegeri.

Dar cine îi acuză pe alții ar trebui să se privească singur în oglindă. Ceea ce este valabil și pentru mine. Da, guvernul, de fapt toate guvernele, nu doar cel german, ar trebui să se folosească de pârghiile de care dispun pentru a crea politici de mediu. Dar și noi, cetățenii și consumatorii, avem partea noastră de responsabilitate: ne trebuie neapărat mașini mari? Avem nevoie zilnic de carne? Schimbările climatice reprezintă o provocare și pentru comoditatea noastră. Dar pentru copiii și nepoții noștri ele ar putea deveni o amenințare la adresa existenței.