SUA dau lecţii de gestionare a crizei Covid

În ultimele nouă luni am lipsit din Germania. La începutul verii trecute am plecat în SUA spre a relata pentru DW de la faţa locului despre apropiatele alegeri prezidenţiale. Nu au fost puţini cei care nu puteau înţelege de ce mă duc de bună voie în acea ţară, în care un preşedinte ales democratic îşi clădise puterea pe minciună şi ură.

Criza coronavirus exista deja în acel moment. Şi în timp ce în America un sangvinic aflat la Casa Albă nega primejdia mortală în răspăr cu opiniile specialiştilor, Germania părea să se afle pe mâini bune. Pe mâinile unei cancelare fiziciană de profesie, care se mişca abil prin jungla cifrelor privind incidenţa, şi care se bucura de încrederea majorităţii populaţiei în baza competenţei sale presupus dovedite.

În pragul unei crize de nervi

Situaţia se prezintă astăzi cu totul diferit. Aflându-mă pentru două săptămâni în Germania, spre a-mi prelungi viza de şedere în SUA, am devenit parte a unei societăţi aflate în pragul unei crize de nervi. Nu înţeleg deloc de ce în Germania începe abia acum vaccinarea profesorilor.

Nu înţeleg de asemenea de ce şcolile ba se închid, ba se deschid, de ce părinţii află abia seara pe la orele 21.23 prin email-uri primite de la profesori cu nervii la pământ, dacă a doua zi orele vor avea iarăşi loc la masa din bucătărie sau, dimpotrivă, copilul are din nou voie să se ducă la şcoală, vreme de trei ceasuri.

Iarăşi nu înţeleg de ce se ia în calcul posibilitatea destrămării familiilor - unele s-au destrămat deja - dat fiind că sarcina pe care trebuie s-o poarte este, pur şi simplu, prea mare. Şi asta într-o Germanie în care măsurile de sprijinire a familiilor sunt înscrise cu majuscule, de ani buni, în toate programele de guvernare.

Un du-te-vino nesfârşit

În plus, nu înţeleg de ce medicii de familie, care se bucură de încrederea pacienţilor şi care cunosc starea de sănătate a acestora, nu au voie, pur şi simplu, să injecteze dozele de vaccin. Şi aici există un du-te-vino, care agravează starea de lehamite a populaţiei.

În momentul acestei crize letale la nivel mondial se pot vedea avantajele filozofiei pragmatice de viaţă a societăţii americane. De când Joe Biden acordă combaterii pandemiei prioritate absolută, SUA s-au mobilizat într-o manieră la care în Germania nici nu se poate visa.

Oamenii se vaccinează chiar şi în supermarket-uri, iar dacă unii nu apar sau se răzgândesc, la rând vin dintre cei prezenţi, fără patalama de îndrituire.

Nu ştiu dacă cunoaşteţi proverbul: spune-mi ce crezi despre SUA şi eu îţi spun cine eşti. Numeroşi germani nutresc în continuare fie o stimă oarbă pentru SUA, fie un profund dispreţ. Dar aceste extreme nu ţin cont de diversitatea ţării.

În aceste vremuri merită să arunci o privire lucidă spre SUA, de la care se poate învăţa. Mulţi oameni acţionează acolo potrivit devizei: "să ne suflecăm mânecile şi să trecem la treabă". Aceasta este o virtute considerată multă vreme tipic germană, dar care pare să se fi pierdut în decursul anilor de prosperitate.