Schimbare de macaz a SUA în politica privind Siria?

Regimul lui Bashar al-Assad nu se ferește să folosească arme chimice împotriva populației civile. Era clar deja de la ultimul atac cu gaz sarin, din august 2013. Atunci, cel puțin 1400 de persoane au fost ucise în atacul din Ghouta orientală, la est de Damasc.

ONU și alte organizații umanitare cunoscute adună de șase ani dovezi despre numeroase atacuri chimice mai mici, cu gaz de clor, alături de folosirea zilnică a așa-numitelor bombe-butoi, lansate asupra piețelor, școlilor și spitalelor de aviația militară a lui Assad.

Regimul Assad se simte de neatins

La Khan Sheikhoun, unde ar fi fost folosit din nou gaz sarin, aproape toate urmele duc tot la regimul Assad. Niciun grup rebel nu dispune de avioane de luptă, ceea ce înseamnă că gazul otrăvitor putea fi lansat din aer doar de Assad și aliații săi.

Dar generalii lui Assad nu au de ce să se teamă, pentru că actualul regim de la Damasc are mână liberă practic în conflictul civil sirian, după retragerea din acesta a administrației Obama și implicarea masivă a Rusiei și Iranului.

Barbarie fără rost

Nu prea are sens să se discute acum despre motivele ultimului atac chimic, nici despre momentul lansării lui. Ar trebui să se știe cine l-a comandat și cui îi folosește utilizarea gazului sarin ca armă. Aceste aspecte ar trebui cercetate de o comisie specială a ONU, dar este mai mult decât îndoielnică înființarea acesteia.

De remarcat sunt puternicele atacuri verbale ale administrației Trump. Președintele american a apreciat "că au fost depășite o serie întreagă de limite". Poziția sa față de Assad s-ar fi schimbat după acest atac chimic.

Lipsa strategiei americane

Dar reacția verbală dură nu poate masca absența unei strategii americane clare pentru conflictul sirian. Trump și diplomații săi au insistat în ultimele luni că SUA se concentrează pe lupta împotriva Statului Islamic. Înlăturarea lui Assad nu s-ar mai număra printre prioritățile Americii.

Rămân astfel mai multe întrebări fără răspuns: cine conduce lupta împotriva IS la Mosul și Rakka? Ce se va întâmpla după înfrângerea teritorială a acestei grupări teroriste? Cum poate fi refăcută unitatea Siriei și Irakului, cu includerea tuturor grupurilor etnice? Și care va fi soarta a milioane de suniți, rămași fără țară și adăpost între Siria și Irak?

Recâștigarea credibilității

SUA și UE trebuie să ajungă cât mai rapid la o poziție comună privind raportarea lor la Assad, pentru că este clar că pacea nu este posibilă cu el la putere. Occidentul trebuie să prezinte o posibilă variantă de viitor a Siriei.

Iar dacă activitatea Consiliului de Securitate al ONU va fi blocată în continuare de veto-ul Rusiei, atunci puterile occidentale trebuie să îi spună clar lui Assad că vor lua măsuri unilaterale de împiedicare a unui nou atac chimic. Ar fi un prim pas pentru recâștigarea credibilității Vestului în conflictul sirian.

Autor: Loay Mudhoon