Semnal de alarmă pentru Europa

Uciderea jurnalistului Ján Kuciak și a logdnicei sale, Martina Kusnírová, a cutremurat Slovacia ca niciun alt eveniment după obţinerea independenței țării în urmă cu 25 de ani. Cu toate acestea, unda de șoc și groaza teribilă sunt amplificate tot mai mult de indignare, care a prins glas vineri, când au avut loc cele mai mari demonstrații din țară de la revoluția de catifea în toamna anului 1989. La nivel național, în jur de o sută de mii de oameni au ieșit pe stradă, jumătate dintre ei numai în Bratislava. Numărul demonstranţilor este important într-o țară de cinci milioane de locuitori.

Motto-ul protestelor a fost: "Să ne dorim o Slovacie decentă!". Oamenii ies pe străzi pentru a cere oprirea corupției și abuzului de putere, îmbunătăţirea statului de drept, mai multă transparență și o guvernare mai responsabilă. Demonstrațiile actuale sunt doar cele mai mari, însă nu cele dintâi. Proteste periodice împotriva guvernului lui Robert Fico și a partidului său social-democrat, SMER-SD, au avut loc de mai multe ori în ultimii ani de zile, pe fondul investigaţiilor jurnalistice care au continuat să dezvăluie scandaluri de corupție, unele mai oribiile decât altele, în care sunt implicaţi membri ai SMER, dar și alți politicieni guvernamentali, fără ca informaţiile să fi avut vreodată consecințe politice și juridice.

În spatele protestelor actuale se află o nemulțumire profundă generală față de traseul tranziției de la dictatura real-socialistă la democrație și economie de piață. Între timp, din perspectivă macro-economică, Slovacia este considerată drept o țară de succes în partea estică a UE. Însă prețul a fost ridicat pentru că, după dictatură, politicile dureroase de reformă economică au lăsat în urmă sute de mii de perdanţi din punct de vedere social.

Acceptarea ar fi fost, eventual, mai mare, dacă oamenii nu ar trebui să privească la modul neruşinat şi profund criminal în care o mică elită, ai cărei membri au făcut parte din categoria câștigătorilor şi în vremea dictaturii, s-a îmbogăţit din averea publică. Acest tip de autoservire a elitei continuă şi astăzi. Puternicii zilei sunt însă atenţi să ofere aparenţele unei anumite legalităţi, folosindu-se de chichiţe juridice şi de legi cu lacune suficient de mari. Imoralitatea rămâne întotdeauna. Ea este escamotată de Fico și partidul său cu o retorică jumătate stângisto-populistă şi jumătate naţionalistă.

Oricât de mare şi îndreptăţită este nemulţumirea cetăţenilor slovaci în legătură cu situaţia din ţară, ea nu a reuşit să transforme mişcările civile într-o forţă politică. În Slovacia nu există momentan o alternativă politică solidă, care să militeze în mod credibil pentru întărirea statului de drept, egalitate socială şi îmbunătăţirea democraţiei. O parte din partidele de opoziţie s-au discreditat singure în perioada în care au guvernat, iar în acest moment celelalte opţiuni sunt populiştii şi extrema dreaptă.

Tendinţa actuală din Slovacia este similară cu ceea ce se întâmplă în cele mai multe ţări din centrul şi sud-estul Uniunii Europene.

Mulţi observatori din Slovacia se tem acum că ţara lor ar putea urma exemplelele maghiare şi poloneze. Uciderea lui Kuciak, precum și posibilele implicații politice ale acestui caz, sunt insuficient cunoscute publicului din afara Slovaciei și politicii europene. Ceea ce se întâmplă acum în Slovacia ar trebui să fie un semnal de alarmă și un motiv suficient ca în exteriorul ţării să aibă loc o analiză atentă a evoluției actuale din această ţară şi să fie susţinute mişcările civile democratice.

Keno Verseck