Sistemul prezidenţial din Turcia intră în perioada de probe

Preşedintele Erdogan primeşte ce îi trebuie. Vreme de trei luni are voie să guverneze ţara prin decrete. El face asta de mai mult timp, dar acum a căpătat şi baza constituţională necesară. Pentru preşedinte este un aspect important, de aceea şi doreşte neapărat o modificare a Constituţiei. În care să fie stipulat principiul unui sistem prezidenţial.

Erdogan îşi doreşte mai multă legitimitate democratică

Ar putea să nu-l intereseze prea tare fiindcă, în fapt, puterea se află oricum în mâinile sale. Dar consideră foarte importantă legitimarea democratică a puterii sale nelimitate. Această preocupare este salutată de susţinătorii preşedintelui. Cu fiecare ocazie el se şi referă la asta, subliniind că este primul preşedinte al Republicii Turcia ales direct de popor. "Puciul este un dar al lui Allah", a declarat Erdogan încă în noaptea tentativei de lovitură de stat. El se foloseşte acum de această ocazie pentru a-şi regla conturile cu adversarii săi reali sau închipuiţi.

Erdogan se va folosi de starea de necesitate pentru a supune unor probe sistemul prezidenţial. Va diviza şi va domni, va scinda şi mai pronunţat societatea între susţinători şi adversari. Acestea s-au putut constata deja pe parcursul ultimelor zile şi nopţi. Polarizarea societăţii va lua amploare.

În ciuda scepticismului faţă de preşedintele Erdogan, nu trebuie scăpat din vedere cât de periculoasă a fost situaţia Turciei în noaptea tentativei de lovitură de stat. Din cauza numeroaselor măsuri de subminare a democraţiei decise de Erdogan, în Germania există o neîncredere funciară faţă de el. Dar, cu cât se cunosc mai multe amănunte despre planurile şi obiectivele puciştilor, groaza devine tot mai mare. O juntă militară ar fi produs multă suferinţă în ţară. Ar fi dat Turcia înapoi cu ani, dacă nu cu decenii.

Situaţia trebuie să se schimbe după puci

Turcia a scăpat de o posibilă catastrofă. Dar situaţia trebuie să se normalizeze. Preşedintele Erdogan nu are voie să se folosească de starea de necesitate pentru a-şi impune obiectivele politice. Dar, dată fiind situaţia reală din ţară, aceasta va rămâne mai mult o dorinţă. Puciştii s-au pregătit un timp îndelungat înainte de a trece la acţiune. Iar Erdogan s-a pregătit un timp şi mai îndelungat pentru ceea ce a numit "epurare", o operaţiune lansată încă în noaptea tentativei de lovitură de stat. Faptul că în anturajul său se aflau numeroşi susţinători ai lui Gülen, reali sau închipuiţi, va amplifica setea de epurare a lui Erdogan. În cel mai rău caz, paranoia politică a conducerii Turciei, care se vede înconjurată de inamici şi conspiratori, va lua proporţii.