Tineretul este pasionat de politică. Din fericire!

Titlul în sine repezintă o provocare: "Distrugerea CDU" - astfel şi-a intitulat starul YouTube Renzo cele 55 de minute ale înregistrării în care atacă virulent politica ultimilor ani. El îi acuză pe conservatorii germani de minciuni, incompetenţă şi barbarie. Totul culminează cu concluzia că " Există o singură poziţie legitimă". Anume: poziţia lui. Fantastic. 

Ce îşi închipuie golanul acesta?

Reacţiile nu s-au lăsat aşteptate: cum îşi permite golanul acesta să propage ceva atât de unilateral, subiectiv, polemic în rândul tinerilor? Şi ce este în capul celor cinci milioane de puştani care au apreciat (geliked) acest film? Este adevărat că Rezo nu se prezintă echilibrat, ci pasional. Dar s-au prezentat vreodată tinerii de 26 de ani altfel?

Rezo este de fapt un entertainer, care se ocupă de muzică şi de alte prostii. Nu pretinde că ar susţine vreo teorie ştiinţifică şi nici că este un jurnalist echidistant. În al său radicalism juvenil, el îşi vociferează opinia şi îşi consolidează popularitatea, pentru a atrage atenţia asupra unor alegeri importante. Vrea să participe la discuţie! 

Chiar s-a pregătit pentru asta. S-a ocupat intens de politica socială, de politica de mediu şi de politica externă. Condamnă inechităţile sociale, lipsa de acţiune în politica de mediu şi brutalitatea "pagubelor colaterale". El invocă "valorile umaniste" şi este apreciat de milioane de copii şi studenţi. Este aceasta cu adevărat o problemă?

Să nu adâncim discrepanţele

Problema este cu totul alta: societatea germană trebuie să aibă grijă să nu adâncească discrepanţele - între digital şi analog, între tineri şi vârstnici, între mediile sociale şi cele clasice. Nu este întâmplător atacul youtuberilor împotriva conservatorilor. În discuţiille privind dreptul de autor în UE, tinerii au fost sistematic ignoraţi. Acum primesc nota de plată de la Rezo şi ai lui tovarăşi. 

Ar fi greşit să se retragă acum jigniţi. CDU a recunoscut în timp util şi l-a invitat pe Rezo la o discuţie. Tinerii noştri, pretins ego-centrişti, se interesează de se ce întâmplă în lume, au propria opinie şi luptă pentru ea. Exact aşa trebuie să fie democraţia! Tonul nu are voie să fie monoton de la început. Ar fi ciudat dacă tinerii ar vorbi întocmai ca părinţii lor.