Un preşedinte pentru unitatea Croaţiei

Primele cuvinte rostite de noul preşedite al Croaţiei au fost cât se poate de clare şi bine gândite. Încă în noaptea scrutinului, Zoran Milanovic a mulţumit tuturor concetăţenilor săi - celor care l-au ales, dar şi adversarilor săi politici. El a promis să fie preşedintele nu doar tuturor croaţilor, ci şi al minorităţilor etnice din ţară. Şi a mai promis să nu mai invoce trecutul, ci să acţioneze respectând Constituţia în vigoare. Milanovic a mai vorbit, în repetate rânduri, şi despre unitate în diversitate. 

A fost, în sfârşit, depăşit războiul?

Ce bine ar fi, căci Croaţia este o ţară profund scindată. Dreapta şi stânga se înfruntă cu înverşunare, trecutul jucând în aceste confruntări rolul central. Adesea ai impresia că a doua conflagraţie mondială nici nu s-a încheiat încă, pentru a nu mai vorbi de războiul din anii 1990. Chiar ţi se pare că partizanii antifascişti îşi continuă lupta contra fasciştilor ustaşi, că sârbii şi croaţii mai luptă cu înveşunare unii împotriva celorlalţi. Şi în campania electorală astfel de aluzii s-au tot făcut auzite - şi anume de ambele părţi.

Dar pentru a combate această profundă scindare a societăţii croate, preşedintele nu dispune de prerogativele necesare. E o contradicţie a sistemului politic croat faptul că preşedintele este ales direct, conferind funcţiei o considerabilă legitimare democratică, dar că, în acelaşi timp, potrivit Constituţiei, are puţine instrumente prin care poate acţiona. Şeful statului este comandantul suprem al armatei în caz de război, putând să numească sau să demită generali sau ambasadori şi, împreună cu şeful de guvern, deţine şi controlul asupra serviciilor secrete. În plus poate emite şi iniţiative proprii în politica externă. 

Milanovic, care a ocupat şi el postul de premier, ştie prea bine că toate acestea nu înseamnă foarte mult şi a anunţat deja că doreşte extinderea prerogativelor prezidenţiale.

Forţa cuvintelor

Căile sale de acţiune sunt de altă natură. În calitatea de preşedinte, Zoran Milanovic se bucură de mare interes mediatic. Cuvintele sale au ecou. În timpul campaniei electorale, Milanovic a promis să transforme Croaţia într-o ţară "normală". Pentru aceasta, va trebui să recurgă la o dezarmare "verbală", să se distanţeze net de naţionalismul patetic al predecesoarei sale, folosind un limbaj prin care să se adreseze tuturor oamenilor din Croaţia - şi sârbilor din această ţară.

Milanovic a mai anunţat că va impune un alt stil în politică. Anume că îşi va exercitat funcţia transparent, fără înţelegeri secrete şi deal-uri încheiate în culise. Ceea ce ar fi foarte important într-o ţară marcată de corupţie şi nepotism, în care o treime din tineri cred că pentru a avea succes în plan profesional trebuie să dispui de relaţii.

Dacă va reuşi să conducă ţara spre acest tip de normalitate, atunci s-ar reduce, probabil destul de curând, numărul masiv al croaţilor care-şi părăsesc ţara, în căutarea unei vieţi "normale" în Germania, Austria sau Irlanda.

O mână întinsă vecinilor

Şi în plan extern ar putea contribui la normalizarea situaţiei din regiune. Deja în timpul mandatului său de premier, Milanovic a arătat că este un european convins, care se opune naţionalismului. Poate va reuşi astfel să clădească punţi către statele vecine Serbia şi Bosnia-Herţegovina. Faptul că preşedinţia Consiliului UE o deţine în această primă jumătate de an Croaţia, poate fi, în acest sens, de bun augur.

Adevăratul perdant al scrutinului prezidenţial de duminică nu este atât fosta preşedintă Kolinda Grabar-Kitarovic, cât politicianul puternic din spatele ei: premierul Andrei Plenkovic, şeful formaţiunii conservatoare Uniunea Democrată Croată (HDZ). El a susţinut-o pe Grabar-Kitarovic, iar acum colegii săi de partid îl acuză că a contribit la înfrângerea ei. Plenkovic va trebui să colaboreze acum cu social-democratul Milanovic, temându-se de atacuri din partea ariprii drepte a formaţiunii sale.

În acest an, probabil la toamnă, vor avea din nou loc alegeri în Croaţia. Scrutinul legislativ va arăta dacă victoria la urne a lui Milanovic a reprezentat sau nu un model pentru o schimbare politică radicală în Croaţia. Dar până atunci, noul preşedinte va trebui să-şi onoreze promisiunea făcută: să normalizeze Croaţia. Dacă nu va reuşi, atunci frustrarea oamenilor va spori şi tot mai mulţi tineri croaţi vor întoarce spatele ţării.