Următoarea criză guvernamentală din Italia este previzibilă

Italia are un nou guvern. Este al 60-lea de la încetarea ultimei conflagraţii mondiale. Speranţă, risc, experiment sau o nouă şansă? Din toate există câte ceva. 

Pentru Uniunea Europeană este o rază de speranţă că se va reuşi cu un ministru de finanţe rezonabil, dintr-o coaliţie mai favorabilă UE, evitarea unei tragedii legate de buget şi de imensele datorii ale Italiei. Vorbăria liderului radical de dreapta a formaţiunii Lega, Matteo Salvini, despre introducerea în circulaţie a unei monede paralele, care ar echivala cu renunţarea la moneda euro, a dispărut deocamdată de pe agendă. Pieţele au reacţionat cu bucurie. Italia capătă o gură de oxigen. 

Totuşi riscul ca noul guvern să intre în colaps după doar câteva luni şi cel mai târziu peste un an este mare. Mişcarea populistă Cinci Stele, sprijinită de italieni nemulţumiţi, şi formaţiunea social-democrată sunt cât se poate de diferite. Atât ca stil, cât şi ca agendă politică. Ceea ce le uneşte este doar teama de fantoma de dreapta Salvini. Dacă nu s-ar fi alcătuit o nouă coaliţie şi ar fi avut loc alegeri anticipate, Salvini ar fi triumfat şi ar fi ajuns el însuşi premier. 

Salvini rămâne foarte popular 

Noului guvern de stânga îi va fi foarte greu să modifice starea de spirit a italienilor. Salvini este îndrăgit. Şi linia sa dură împotriva imigraţiei, împotriva refugiaţilor şi împotriva "celor de la Bruxelles" este apreciată. Liderul Lega ştie, desigur, asta şi a intrat deja în campanie electorală. Coaliţia populist-laburistă, o coaliţie a fricii, este pentru Salvini "un dezastru", pe care îşi propune s-o răstoarne cu toate mijloacele. Din  nefericire, italienii încă nu au realizat că un guvern de dreapta condus de Salvini ar fi un dezastru cu mult mai mare. 

Experimentul politic are o şansă doar dacă populiştii şi socialiştii vor oferi soluţii concrete în loc să se piardă în nesfârşite dispute. Promisiunile legate de investiţii şi acte de milostenie socială sunt mari, în timp ce vistieria ţării e goală. Riscul de a da involuntar apă la moară dibaciului strateg de campanie electorală Salvini este mare.

Dar noul guvern aduce cu sine şi o şansă de a reanaliza politica de migraţie şi refugiu a UE. Trebuie în sfârşit identificat un mecanism de împărţire a imigranţilor între statele membre. Într-o asemenea eventualitate, porturile italiene s-ar putea măcar întredeschide iarăşi şi incriminarea organizaţiilor private de salvare de la înec s-ar putea estompa. Dacă acestea nu vor reuşi, şi noul guvern va trebui să adopte o linie dură, fiindcă electoratul italian vrea închiderea graniţelor pentru imigranţi şi vrea "Italia pe primul loc", după ultimii doi ani de isterie populistă de stânga şi de dreapta.  

Disputele sunt inevitabile 

Noua coaliţie nu prea are forţa de a aplica reforme adevărate şi de a stimula economia. Se va fofila cumva, la fel cum au făcut şi multe alte guverne precedente. Dar noua echipă este ameninţată şi din interior. Social-democraţii, care au trecut printr-o transformare uluitoare în ultimele săptămâni, sunt învrăjbiţi. Fostul lider al partidului şi fostul premier Matteo Renzi vrea să se întoarcă la putere. El s-a impus temporar în faţa actualului preşedinte al formaţiunii, Nicola Zingaretti, care, iniţial, s-a opus experimentului cu mişcarea Cinci Stele.

De cealaltă parte, şi în interiorul mişcării Cinci Stele există mari nemulţumiri. Virajul brusc al acestui partid al protestului către un partener de coaliţie de pe scena politică tradiţională este de neînţeles pentru mulţi italieni frustraţi. 

Dacă facem socoteala, existenţa acestei coaliţii va fi una scurtă. Organizarea unor alegeri anticipate anul viitor este foarte probabilă. Dar nici nu ar fi ceva nefiresc pentru actuala echipă galben-roşie. În medie, existenţa unui guvern italian se limitează la un an şi aproximativ două luni.