Putin și Erdogan - prieteni adevărați?

Ambii se simt tratați incorect. Ambii se confruntă cu răceala Occidentului. Ambii se prezintă drept bărbați puternici și se consideră în public "prieteni". Au multe în comun președinții Rusiei și Turciei.

În ultimele săptămâni s-au înmulțit semnalele privind crearea unui parteneriat strâns între Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan: comerțul bilateral crește, armatele și serviciile lor secrete colaborează în Siria. Simultan, ambele țări își continuă războaiele diplomatice cu UE și cu SUA: Washingtonul și Ankara refuză să își mai acorde reciproc vize. Turcia arestează jurnaliști și militanți germani pentru drepturile omului, ignorând atât protestele de la Berlin, cât și legile în vigoare. Soldații sprijiniți de Moscova luptă în estul Ucrainei. Kremlinul refuză orice discuție privind anexarea Crimeei, dar cere anularea sancțiunilor impuse de Vest.

Dușmanul dușmanului meu este prietenul meu?

Faptul că Erdogan și Putin au dificultăți (ca să ne exprimăm elegant) cu Occidentul și cu dreptul internațional îi apropie pe cei doi. Ca să le arate el deștepților de parteneri din NATO, Erdogan s-a decis chiar să cumpere rachete anti-aeriene rusești, în ciuda protestelor de la Washington și Bruxelles.

Dar ce au adus indignarea ostentativă față de Vest a lui Erdogan și apropierea lui presupusă de Rusia? Nimic. Diplomații de la Berlin sau Washington se arată cu totul neimpresionați de amenințările lui Erdogan, care sugerează că ar putea schimba taberele prin apropierea sa de Rusia. Vestul crede că Erdogan se va liniști în curând și că va pune interesele economice ale țării sale mai presus de propriul ego.

Chiar dacă se strâng relațiile ei cu Rusia, Turcia nu poate câștiga economic de la Moscova decât o fărâmă din ceea ce poate pierde prin deteriorarea relațiilor cu Occidentul. Bursele au penalizat deja dur manevrele de politică externă ale lui Erdogan. Creșterea economică a Turciei este deja de multă vreme întreținută doar de tiparnița de bani de acasă. Renumitul bazar din Istanbul a fost nevoit să închidă multe standuri de când turiștii străini au început să ocolească Turcia. Turiștii germani s-au reorientat masiv spre Grecia și Spania. Mai vedem noi cât o mai ține așa președintele turc.

La Moscova, aceeași poveste. Chiar dacă economia germană investește din nou masiv în Rusia, comerțul bilateral germano-rus este departe de cifrele din 2014. Sancțiunile economice impuse de Vest funcționează. Spus pe șleau, implicarea economică a Rusiei în Asia este mai mult un supliment, nu un înlocuitor pentru relații bune cu Germania și cu UE.

Timpul se scurge în favoarea Vestului

În disputele cu Rusia și cu Turcia, timpul joacă în favoarea Vestului. Oricum parteneriatul ruso-turc nu este nici pe departe atât de strâns pe cât se poate crede. Dimpotrivă: Moscova este dezamăgită, după ce Erdogan a declarat în timpul vizitei sale la Kiev că Crimeea este parte din Ucraina. Sigur că Erdogan a comandat deja sistemul rusesc de apărare antia-aeriană, dar nu a achitat deocamdată decât un avans. Afacerea poate încă să eșueze.

Președintele turc este la rândul său nemulțumit că Rusia interzice în continuare importul de roșii și de alte produse turcești. Ambele țări își urmăresc propriile interese mai departe în Siria: Moscova îl sprijină pe președintele Assad, Ankara vrea să-l dea jos.

Odinioară, să ne amintim pe fundal, Assad și Erdogan erau cei mai buni prieteni, familiile lor au petrecut chiar concedii împreună. Dar este mult de atunci. Așa cum se întâmplă mai mereu cu prieteniile în politică.