Comentariu: Între tăcere şi valuri de refugiaţi - Turcia şi SI

Turcia nu este de invidiat. Pe de-o parte, cea mai brutală grupare existentă în lumea contemporană terorizează ample regiuni din două state vecine la graniţele sale estice. Atât în Irak, cât şi în Siria, sute de mii de oameni nu văd altă soluţie pentru a-şi salva viaţa decât să se refugieze în Turcia. Concomitent, Recep Tayyip Erdogan, care nu ezită să recurgă la forţă împotriva opozanţilor din propria sa ţară, a tratat SI cu mari menajamente, fiind preocupat să nu devină un duşman în ochii islamiştilor suniţi.

Cei 49 de cetăţeni turci, răpiţi de miliţiile SI din Consulatul General al Turciei din Mossul, în nordul Irakului, au fost eliberaţi între timp. Dar nu se ştie cu ce preţ. Foarte ciudat rămâne faptul că luptătorii SI i-au decapitat cu mare cruzime pe câţiva ostatici occidentali, în vreme ce prizonierii turci au fost trataţi cu menajamente. Să fie aceasta o recompensă pentru sprijinul de dimensiuni deocamdată necunoscute oferit de Turcia unor părţi fanatizate religios ale opoziţiei siriene, adversare ale regimului de la Damasc?

Cert este că Erdogan pare acum să salute, relativ uşurat, atacurile aeriene ale aliaţilor săi occidentali, conduşi de SUA. În mai multe interviuri, preşedintele Turciei s-a declarat chiar dispus să ofere suport logistic acestei alianţe anti-SI, dar fără o implicare directă în operaţiuni militare. De altfel, guvernul turc a interzis avioanelor militare americane şi dronelor înarmate să survoleze spaţiul aerian turcesc. Astfel, aviaţia americană nu-şi poate folosi baza aeriană Incirlik de la Marea Mediterană.

Erdogan trebuie să decidă de partea cui e

Acum însă, dacă Erdogan tot pare să abandoneze jocul la mai multe capete, el trebuie să se pregătească şi pentru acordarea unui sprijin militar direct. Asta fiindcă nicio ţară occidentală nu are de gestionat probleme mai grave provocate de valul de refugiaţi. Numărul celor care s-au refugiat deja din Irak şi mai nou din Siria se apropie de două milioane. Iar cetăţenii turci protestează tot mai vehement împotriva crizei provocate de aceşti refugiaţi. O schimbare de atitudine faţă de "Statul Islamic", neînsoţită de duritate, pare imposibilă.

Politica externă greşită a Ankarei se răzbună acum. În contextul transformărilor din ţările arabe a sărit în ochi politica lipsită de orientare a Turciei. Când a debutat războiul civil din Siria, Erdogan s-a alăturat imediat adversarilor dictatorului Bashar el Assad şi a mizat pe o rapidă înlăturare a acestuia. Nu s-a întâmplat aşa. Ba mai rău, Erdogan constată acum că occidentul tinde să se alieze cu guvernele de la Damasc şi Bagdad în lupta contra teroriştilor SI. În plus, Turcia se vede nevoită să accepte o înarmare, de către occident, a kurzilor din statele vecine, în aşa fel încât aceştia să se poată apăra de atacurile miliţiilor islamiste.

Într-adevăr, Turcia nu este de invidiat. Din cauza erorilor de politică externă comise, ţara s-a rătăcit într-un labirint. Iar calea de ieşire nu o poate găsi decât împreună cu aliaţii occidentali. De aceea trebuie să le sprijine deciziile. Dacă Ankara va adopta din nou poziţii ambigue faţă de vecini şi faţă de terorişti, se va trezi cu facturi pe care nu le va putea plăti. Deja Turcia trebuie să-şi ia adio, cel puţin pentru moment, de la statutul său de putere regională în Orientul Mijlociu.