Siguranţa înaintea libertăţii?

Stocarea datelor personale este un subiect sensibil pentru adepţii teoriilor conspiraţioniste. Din Germania, evident. Pentru ei, libertatea individuală este mai presus de orice. Acest lucru este bun, însă nu întotdeauna. Uneori, centrul de greutate se modifică. Aşa cum se întâmplă acum, în era islamismului descătuşat. Siguranţa este lucrul de care comunitatea are cea mai multă nevoie în acest moment. Or, această siguranţă are preţul ei: mai puţină libertate, mai puţină sferă privată. Acesta este preţul.

Desigur că noi, germanii, am făcut cunoştinţă de două ori în istorie cu statul malefic. De aceea reacţionăm extrem de sensibil la orice fel de intruziune a autorităţilor în sfera noastră privată. Însă critica la adresa statului care colectează în masă informaţii private capătă pe alocuri accente delirante.

Realitatea digitală în care trăim ne transformă din start în cetăţeni foarte transparenţi, fără a fi nevoie de scotocirea serviciilor secrete. Produsul comandat pe Amazon, căutările pe Google sau operaţiunile de tip online banking - urmele vieţii noastre profane rămân peste tot. Gândul că putem rămâne în zonele tabu ale sferei private este doar o himeră.

Este vorba despre mai multă siguranţă, nu despre siguranţa absolută. Or, această mai multă siguranţă se poate obţine prin colectarea contactelor telefonice, a email-urilor şi prin stocarea datelor privind traficul online. Mult hulitul program american al NSA, care a acţionat ca o caracatiţă, interceptând milioane de conturi private pe Internet şi nu numai, a reuşit să împiedice aproximativ 50 de atentate teroriste, unele chiar în Germania. Să nu conteze deloc acest lucru pentru noi din perspectiva drepturilor cetăţeneşti?

Stocurile nu sunt niciodată un lucru rău, mai ales în vremuri tulburi. Fără un stoc de informaţii, noul fenomen al terorismului nu poate fi combătut. Terorismul în era Statului Islamic nu mai doar o singură adresă, de pildă Al-Qaida. Scena terorismului s-a descentralizat. Oricare din cele aproximativ 260 de "pericole" din Germania stabilite de autorităţi, poate pune la cale un atentat, fără a avea nevoie de multă tehnică sau de o infrastructură dezvoltată. Un om, un cuţit, o grădiniţă. Un scenariu teribil.

Tocmai aceşti "jihadişti privaţi", care sunt copiii societăţii noastre, indiferent dacă vorbim despre convertiţi sau descendenţi ai migranţilor, trebuie să rămână sub monitorizare extinsă. În acest sens, reintroducerea stocării datelor personale oferă un ajutor. Măcar cu atât poate fi restricţionată libertatea. Cel puţin în vremuri ca acestea.