"Cea mai mare pierdere este căderea oraşului-port Mariupol"

DW: Domnule Arestovici, războiul Rusiei împotriva Ucrainei durează deja de mai bine de trei luni. Cum evaluaţi situaţia?

Oleksii Arestovici: Ruşii au pierdut complet "operaţiunea specială". Metodele şi mijloacele de purtare a războiului planificate nu au funcţionat. De aceea au trecut la tactica militară obişnuită - concentrarea forţelor şi mijloacelor pe un segment restrâns al frontului. Este încercarea de a pune la pământ armata ucraineană cu ajutorul unei artilerii şi aviaţii mai puternice. Dar şi asta fac foarte defectuos, în ciuda unor succese tactice. Războiul înseamnă mult mai mult decât câmpul de luptă. Războiul este o desfăşurare complexă şi Rusia se bucură de anumite avantaje.

Un indiciu în acest sens este între altele dezbaterea din vest referitoare la ce ar însemna o victorie a Ucrainei în război şi dacă Ucraina ar trebui în definitiv să câştige acest război. Cu doar o lună în urmă în vest existau voci care spuneau că Ucraina trebuie să câştige şi Rusia trebuie să sufere o înfrângere militară. Mai mult decât atât, că Rusia trebuie să ajungă într-o situaţie în care să nu-şi mai poată ameninţa vecinii cu puterea sa militară.

Mai există un al doilea scenariu, potrivit căruia Rusia nu trebuie să învingă. Potrivit acestuia, numeroşi politicieni din vest nu-şi pot închipui o lume în care Rusia să piardă, dar îşi pot închipui o lume în care Rusia să nu obţină victoria. Asta arată că o parte din elitele din vest nu sunt pregătite pentru astfel de examene mari şi nici nu vor să trăiască într-o lume în care Rusia pierde. Aceasta ar însemna transformări istorice enorme. Aceste elite vor să se întoarcă la "business as usual" (rutina lor obişnuită - n. red).

Ar însemna scenariul al doilea că acest conflict urmează să "îngheţe" în regiunile în care se poartă acum?

În regiunile pe care le controlează ei. Ar urma un status quo şi negocieri de pace. Dar toate acestea eu le-am văzut deja un an şi jumătate în cursul negocierilor grupei trilaterale de contact privind Donbasul. Noi nu ne putem permite aşa ceva. Vreme de opt ani s-a încercat totul şi întreaga poveste s-a sfârşit prin ocuparea teritoriilor noastre, din care apoi cetăţenii noştri au fost trimişi silit să omoare ucraineni. Aşa cum s-a întâmplat acum cu "mobilizarea" din aşa-numitele "Republici Populare Luhansk şi Doneţk".

Care au fost până acum cele mai mari realizări şi pierderi ale Ucrainei în acest război?

În privinţa realizărilor: ruşii şi-au lansat ofensiva pe nouă fronturi simultan. Acum nu mai sunt decât cinci. Aceasta înseamnă că i-am respins pe patru fronturi, şi asta fără un program Lend-Lease (ajutor de război masiv din SUA destinat aliaţilor săi din cel de-al Doilea Război Mondial - n.red.), ceea ce înseamnă un eşec total al ruşilor.

Am nimicit sau scos din luptă cel puţin o treime din trupe. De aceea armata rusă este foarte limitată în privinţa capacităţii sale de luptă. Cea mai bună dovadă în acest sens este mobilizarea mascată. Se recurge la tancuri vechi, tip T-62, şi se încearcă recrutarea unor voluntari, oricare ar fi aceştia, care să fie instruiţi o săptămână şi trimişi pe front. Aceasta demonstrează o gravă lipsă de de personal. În plus, ucrainenii au scufundat fregata Moskva, nava amiral a flotei ruse din Marea Neagră. Acesta este marele nostru succes.

Cea mai mare pierdere este căderea oraşului-port Mariupol în mâna ruşilor şi, anterior, înaintarea rapidă a armatei ruse pornind din Crimeea înspre sud şi cucerirea oraşelor Cherson, Melitopol şi Berdiansk.

Ar fi putut Ucraina să menţină sub control regiunile sudice la începutul războiului?

Raportul de forţe dintre cele două tabere, particularităţile apărării în stepă şi apropierea de aeroporturile ruseşti din Crimeea - toate acesta mă fac, în calitate de militar, să mă îndoiesc că am fi reuşit să ne apărăm acolo cu succes. Am fi putut asigura apărarea în acele oraşe, dar aceasta este o altă chestiune. 

De exemplu, Cherson se află pe malul drept al Niprului. Am fi putut apăra oraşul fiindcă trupele ruse ar fi trebuit să traverseze râul. Berdiansk este o fundătură, ar fi fost greu să apărăm oraşul dar am fi putut menţine sub control teritoriile dintre Berdiansk şi Mariupol, întreaga aglomerare aflată la sud de Zaporojie, unde ruşii au cucerit centrala nucleară. Dar de ce nu au existat acolo trupe şi o apărare corespunzătoare? De ce au cucerit acolo totul în doar trei zile? Organele de anchetă caută deja răspunsul, pe care cetăţenii îl vor afla probabil doar după război. Trebuie să aflăm ce s-a întâmplat pentru a nu se mai repeta.

Ţări din vest au anunţat că vor livra Ucrainei lansatoare multiple de rachete tip HIMARS şi M270 cu rază mai lungă de acţiune. Vor schimba acestea situaţia pe teren?

Depinde de cantitatea de arme şi muniţii. Dacă vor fi cel puţin două divizii, atunci capacitatea trupelor ruse de a desfăşura ofensive la nivel operativ va sta sub un mare semn de întrebare. Dacă vom primi mai puţin, regulile jocului tot în favoarea noastră se vor schimba, dar ruşii îşi vor putea continua ofensivele, chiar dacă pentru ei va fi mult mai dureros, cu pierderi enorme, ceea ce va fi bine pentru că timpul va trece în favoarea noastră. A treia posibilitate ar fi să primim atât de mult încât nu doar să-i stopăm pe ruşi, ci să trecem şi la contraofensivă.

Aţi declarat că armata ucraineană a atras trupele ruse într-o capcană la Severodoneţk, prefăcându-se doar că se retrage din oraş. A avut succes manevra?

Manevra s-a dovedit a fi un succes. Dar asta nu garantează că nu ne vom retrage din Severodoneţk. Le putem produce ruşilor pierderi pentru a ne retrage apoi în apărarea Lyssychansk-ului. Executăm o apărare care presupune atât contraatacuri cât şi cedarea anumitor teritorii, dacă nu merită să luptăm pentru ele în acel moment. Comandamentul nostru face totul pentru nimicirea şi slăbirea trupelor inamice. Forţele noastre atacă la Severodoneţk, reuşind să recucerească mai multe străzi.

Şeful contrainformaţiilor din Ministerul ucrainean al Apărării, Kirilo Budanov, a declarat recent că în august războiul va ajunge într-un punct de cotitură. Faza activă se va încheia până la sfârşitul anului. Împărtăşiţi această prognoză?

S-ar putea să fie aşa dacă ritmul livrărilor de arme şi a tehnicii militare din vest va corespunde aşteptărilor noastre. Prin punct de cotitură vrea să spună probabil acelaşi lucru ca şi mine - anume că vom reuşi să strângem suficiente forţe şi tehnică de luptă pentru a lansa o contraofensivă. Dar eliberarea teritoriilor noastre ar mai putea dura câteva luni.

Se ia în calcul eliberarea Crimeei anexate cu mijloace militare?

Asta depinde de cantitatea şi calitatea armelor care ne vor fi livrate. În cazul în care vom avea un avantaj care ne-ar permite să eliberăm Crimeea fără a suferi pierderi grele atunci, de ce nu? Dar preşedintele Volodimir Zelenski a spus că aceasta ar fi o operaţiune dificilă, care şi în cazul unui succes ar provoca pierderi enorme. El a spus că ar trebui să-i împingem înapoi pe ruşi măcar până la graniţele din 23 februarie şi să decidem soarta Crimeei şi a celorlalte teritorii ocupate de opt ani de ruşi pe cale politico-diplomatică.

Dar trebuie să ştim că dacă am reuşi să-i împingem pe ruşi înapoi pe aliniamentul din 23 februarie aceasta ar fi o foarte importantă înfrângere pentru ei. Într-un astfel de caz nu am încerca să-i convingem de una sau de alta în cadrul unor negocieri ci le-am dicta pur şi simplu condiţii. Acestea ar fi pentru Ucraina negocieri cu ruşii de pe poziţii de forţă.

Oleksii Arestovici este consilierul lui Andrii Iermak, şeful de cabinet al preşedintelui Ucrainei. Arestovici este responsabil pentru comunicare strategică în domeniul apărării şi securităţii naţionale. El a fost purtătorul de cuvânt al delegaţiei ucrainene la grupul de contact trilateral de la Minsk.