Copilărie într-un lagăr de concentrare

"Sunt o evreică din satul Kippenheim, regiunea Baden." Aşa s-a prezenat Inge Auerbacher, când a luat cuvântul în Bundestag, în cadrul orei de comemorare a victimelor nazismului. Această manifestare are loc începând din 1996, şi Inge Auerbacher, în vârstă de 87 de ani, a sosit special din SUA pentru a lua parte la ea; pentru a povesti despre copilăria ei, despre deportarea în lagărul de concentrare Theresienstadt şi, ulterior, despre noua ei viaţă într-o ţară îndepărtată.

Păpuşa Marlene a însoţit-o la Theresienstadt

Inge Auerbacher s-a născut pe 31 decembrie 1934. Naziştii sunt la putere din ianuarie 1933. "Evreii şi creştinii convieţuiau paşnic", îşi aminteşte ea. Dar în scurt timp s-a simţit marginalizată şi stigmatizată, fiind silită la fel ca toţi evreii să poarte la reverul hainei steaua galbenă în şase colţuri. A fost şicanată de alţi copii. Când avea vârsta de şapte ani au început deportările evreilor înspre est. "Bunica mea a fost ucisă de nazişti", a spus ea. 

Speranţa părinţilor că vor putea să părăsească Germania împreună cu unicul lor copil s-a năruit în august 1942, când mica familie a fost deportată în lagărul de concentrare Theresienstadt, împreună cu alţi aproximativ 1100 de evrei. Înainte de a fi urcată în vagon, un paznic i-a smuls din mâini îndrăgita păpuşă. "Am început să plâng, lacrimile îmi curgeau pe obraz. Şi am fost extrem de fericită când mi-a înapoiat-o pe păpuşa Marlene", şi-a amintit ea. 

"Întreaga viaţă se învârtea în jurul mâncării"

În lagărul de concentrare au dormit înghesuiţi pe priciuri supraetajate. Saci umpluţi cu paie ţineau loc de saltele. Grupurile sanitare se aflau la mare distanţă. Foamea era un însoţitor permanent. Cele mai importante cuvinte erau pâine, cartofi şi supă. "Întreaga viaţă se învârtea în jurul mâncării"

Locul de joacă pentru copii era "o movilă de deşeuri menajere, urât mirositoare." Ore întregi scotoceau prin gunoi, în speranţa că vor da peste "o comoară: sfecle pe jumătate purtrezite sau coji de cartofi, din care se mai putea decupa un rest comestibil". În atari condiţii neigienice au existat periodic epidemii de tifos, de exemplu. Peste tot erau şobolani şi şoareci, purici şi păduchi. 

"Dragă Ruth, mă aflu la Berlin pentru a te vizita"

Inge Auerbacher a povestit şi despre prietena ei Ruth, originară din Berlin, pe care a cunoscut-o la Theresienstadt. Fetele de aceeaşi vârstă s-au simţit ca două surori. Ele nu şi-au putut respecta promisiunea de a se vizita reciproc mai târziu, fiindcă Ruth a fost gazată la Auschwitz împreună cu părinţii ei. 

La aproape opt decenii de atunci, o femeie în vârstă se află în Bundestag şi îi adresează un salut personal prietenei sale ucise de nazişti: "Dragă Ruth, sunt aici la Berlin pentru a te vizita".

Ea şi părinţii ei au avut noroc. În 1945 au fost eliberaţi de armata sovietică. S-au întors pentru scurt timp în Germania şi în 1946 au emigrat în SUA, la New York. 

De acolo supravieţuitoarea Holocaustului vede cum se răspândeşţe iarăşi antisemitismul. "Din păcate acest cancer s-a trezit iarăşi." Ura pe evrei este iarăşi la ordinea zilei în multe ţări, inclusiv Germania. "Această boală trebuie vindecată cât mai urgent posibil", a subliniat ea. 

"Antisemitismul este în mijlocul nostru"

Preşedinta Bundestagului, Bärbel Bas, a declarat la începutul manifestării comemorative că "amintirea şi memoria nu imunizează împotriva antisemitismului, nu protejează de rasism şi extremismul de dreapta". Cunoaşterea istoriei nu a împiedicat ca o treime din populaţia germană să considere că evreii exercită o influenţă prea mare. "Antisemitismul se află în mijlocul nostru", a avertizat politiciana social-democrată.

Până în 1945 au fost ucişi de nazişti aproximativ şase milioane de evrei, între care 20 de membri ai familiei Auerbacher. După eliberarea din lagărul de concentrare Theresienstadt, ea însăşi a suferit ani în şir de o boală pulmonară gravă, urmare a condiţiilor inumane de acolo. 

Preşedintele Knesset-ului a îmbrăţişat-o pe supravieţuitoarea Holocaustului 

După emigrarea în SUA, tânăra Inge Auerbacher a studiat chimie şi a fost cercetătoare vreme de aproape patru decenii. Dar unele dorinţe personale au rămas neîndeplinite: "Nu am purtat niciodată rochie de mireasă". Nu a avut copii. Cu toate acestea "sunt fericită şi copiii lumii sunt copiii mei", a spus ea. Marea ei dorinţă rămâne "reconcilierea tuturor oamenilor".

La manifestarea din Bundestag au fost prezenţi deputaţi, preşedintele federal Frank-Walter Steinmeier, cancelarul Olaf Scholz şi numeroşi oaspeţi, între care preşedintele Parlamentului israelian, Mickey Levy, care a îmbrăţişat-o pe Inge Auerbacher la capătul discursului, elogiind-o pentru angajamentul ei în favoarea reconcilierii.