Un oraș nu mai face față refugiaților din Ucraina

Orașul Cottbus strigă după ajutor. „Nu mai facem față”, a avertizat de curând primarul general Holger Kelch, membru al Uniunii Creștin-Democrate. Administrația flutură steagul alb. Școlile și instituțiile de sănătate capitulează: sunt solicitatela limita capacității de funcționare.

La doar o oră și jumătate de condus spre sud-est de la Berlin, Cottbus trăiește cu senzația că a fost abandonat și complet ignorat de politicienii din capitala federală. În acest moment, orașul cu 100.000 de locuitori nu mai acceptănici un refugiat. Îi este greu să se descurce cu cei în jur de 1500 pe care îi are deja. Este o provocare să-i integreze în viața orașului pe noii ajunși, spun reprezentanții primăriei.

„Problema sunt costurile serviciilor pe care le oferim oamenilorveniți din Ucraina: de exemplu nu avem finanțare pentru serviciile de sănătate”, explică, pentru DW, Stefanie Kaygusuz-Schurmann, coordonatoarea serviciului de educație și integrare a administrației locale. Pentru a putea pune la dispoziție ajutor suplimentar, Cottbus a recurs la susținerea voluntarilor. De exemplu, la cabinetele medicale private. Dar acestea sunt deseori excesiv de aglomerate.

Primarul se simte abandonat de Berlin

Cottbus se află la granița cu Polonia. La intrarea în oraș, plăcuța cu numele orașului este bilingvă - în germană și poloneză. După declanșarea agresiunii rusești asupra Ucrainei, Cottbus a devenit un fel de nod al fluxului de refugiați spre Germania.

Dintr-un milion, mulți au intrat pe aici în Republica Federală. O parte au rămas. Cam o treime dintre aceștia din urmă au vârsta mersului la școală. În jur de 500 de copii și tineri cu nivel diferit de educație și cunoaștere a limbii germane, suferind mai mult sau mai puțin de traume de pe urma războiului, trebuie integrați rapid în sistemul educațional. O provocare mamut pentru administrația unui oraș care are oricum problemele proprii de infrastructură.

Primarul general Kelch insistă că nu se va descurca fără sprijinul guvernului federal și a landului Brandenburg. Nu a primit semnale de susținere. Trage nădejde că lucrurile se vor lămuri la începutul lunii noiembrie, când este programată o discuție despre modul în care pot fi ajutate municipalitățile expuse acestui fenomen.

„Germania este, în ansamblul ei, o țară bogată; dar această bogăție nu este uniform repartizată”, comentează, pentru DW, Jan Gloßmann, purtătorul de cuvânt al primăriei generale din Cottbus. Nici refugiații nu sunt uniform repartizați. Există un algoritm ce ține cont de populația și veniturile fiscale ale fiecărui land federal. În vest, Renania de Nord - Westfalia, landul cel mai populat și unul dintre cele mai bogate ale Germaniei, a preluat 21% din migranții ucraineni.

În est, în schimb, landul Brandenburg, unde se află Cottbus, ar trebui să găzduiască doar trei procente. Așa stau lucrurile pe hârtie. În Septembrie, însă, 12 din cele 16 landuri federale s-au plâns Ministerului de Interne că au ajuns la limita de suportabilitate. Strigătele de ajutordinspre  venite de la Cottbus sau alte administrații locale au rămas fără ecou. Kaygusuz-Schurmann acuză guvernul federal: „Pur și simplu nu au un plan”.

Mai vin un milion de refugiați?

Reprezentanta serviciului de integrare al primăriei din Cottbus dă vina și pe coordonarea deficitară la nivelul Uniunii Europene. De ani de zile se ceartă țările membre în privința refugiaților. Polonia și Germania au preluat, fiecare, câte un milion de ucraineni, în vreme ce Franța, al doilea stat european, economic și demografic vorbind, doar vreo sută de mii.

Sociologul Gerald Knaus, specializat în probleme de migrație, critică la rândul lui, într-un interviu pentru DW, lacunele de coordonare la nivelul Uniunii Europene. Și se teme că acțiunile războinice ale lui Vladimir Putin ar putea să aducă, iarna aceasta, și mai mulți oameni forțați să părăsească Ucraina.

În acest moment, din Ucraina au venit mai mulți migranți decât în timpul marilor mișcări din 2015, explică Knaus: „Este posibil ca numărul să se dubleze, chiar. Conducerea rusă și-a ales ca strategie de război să țintească infrastructura critică și obiective civile, pentru a pune oamenii pe fugă. Teroarea ca strategie militară. Germania și întreaga Europă vor trebui să se pregătească pentru o nouă criză a refugiaților, cu speranța că, poate, aceasta nu va avea loc”.

Senzația de criză continuă

În estul Germaniei, Cottbus a trebuit să se schimbe într-una, de-a lungul celor trei decenii scurse de la căderea Zidului Berlinului și de la Reunificare. Orașul suferă de nefericita reputație că ar trăi susținut economic și ar fi adăpostul multor populiști de dreapta. Au trecut pe aici migranții din 2015-2016, a urmat pandemia covid, apoi valul de refugiați din Ucraina, inflația și explozia prețurilor la energie. În rezumat, este „o senzație de criză continuă”, spune Gloßmann, de la biroul de presă al primăriei.

Enas Taktak a venit din Homs, în 2014. Doar 4,5% din populația Cottbusului era născută în străinătate, la acea dată. Acum e mai mult de dublu: zece procente. Se vede schimbarea și în numărul crescut de magazine cu alimente din Orientul Mijlociu deschise între timp în orașul vechi. Limba arabă se aude tot mai des pe stradă în vreme ce, la piața săptămânală, o parte dintre cumpărături sunt făcute de femei cu batic islamic.

Taktak consideră „regretabi”l că orașul a decis să nu mai permită instalarea altor migranți. Sirianul de 24 de ani lucrează alături de o rețea locală dedicată refugiaților, care intervine acolo unde orașul este depășit de situație. Și, spune Taktak, lacunele statului nu se datorează crizelor acute provocate de războaiele din alte părți. „Statul trebuie să-și pună întrebarea de ce s-a ajuns la limita resurselor”, crede tânărul. „Știm cu toții că sistemul de învățământ din landul Brandenburg este defectuos. Dar”, conchide Taktak, „pentru asta nu sunt de vină refugiații”.