Crimeea, păpuşarul de la Kremlin şi vestul

Pe marginea conflictului iscat de invazia rusească în peninsula ucraineană apar în continuare, în Germania, editoriale pe cât de numeroase pe atât de acide.

Iniţial critic, tonul multora a început să devină exasperat şi mai dur, nu doar la adresa promotorului agresiunii, preşedintele Rusiei, Putin, ci şi a impotenţei afişate în vest. De oarecare înţelegere şi simpatie se mai bucură Kremlinul, în vest, doar în rândul comuniştilor şi antidemocraţilor, a extremiştilor de dreapta ori de stânga, al căror raport cu libertatea şi democraţia este vădit deranjat şi problematic.

Putin îşi bate joc de Bruxelles şi Washington, se plânge Osnabrücker Zeitung, care-l compară pe noul ţar de la Kremlin cu „un păpuşar care ştie exact de care sfori să tragă” pentru a-şi mişca marionetele în această piesă globală, cum îi vine bine lui”. Ziarul avertizează occidentul să-şi pună capăt grabnic neînţelegerilor (dintre americani şi europeni) care-l discreditează.

„În Ucraina situaţia devine tot mai critică”, anunţă Neue Zürcher Zeitung. Ziarul elveţian semnalează nu doar apropiatul referendum din Crimeea privind alipirea la Rusia, pe care o vrea majoritatea rusofonă din peninsulă, respingerea plebiscitului de către conducerea din Kiev şi ameninţările ocidentale la adresa Moscovei, ci şi acutizarea tensiunilor în estul Ucrainei.

„Kievul nu va ceda nici un milimetru în lupta pentru Crimeea”, titrează Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Ziarul conservator din Frankfurt reia o comparaţie tot mai frecvent reiterată în vest, scriind: „Putin nu e Hitler, Crimeea nu e Ţara Sudeţilor, 2014 nu e 1938. Şi totuşi, democraţiile occidentale (din care face parte şi Germania ultimelor şase decenii) se află în faţa unor chestiuni care n-au cum să nu le pară cunoscute. Ce faci oare atunci când un actor nu mai respectă regulile jocului? Dacă are alte valori şi poate şi altă raţionalitate? Până unde va merge lumea liberă – noţiunea a redevenit actuală – spre a apăra ordinea europeană existentă?”

Ziarul din Frankfurt demontează alibiul kosovar utilizat de Kremlin spre a-şi justifica invazia în Crimeea. În fond, Putin conferă Crimeii un drept contestat de Moscova, în continuare, provinciei Kosovo, dar alocat în schimb de Rusia separatiştilor din Abhazia şi Osetia de Sud. Ceea ce este un soi de ‚drept internaţional' după voia muşchilor Kremlinului”.

Acelaşi ziar relevă că Vladimir Putin „nu acceptă îmbrăţişarea” lumii libere, că nu gândeşte în termenii raţionali, uzuali în vest, că speranţele apusene într-un Putin care să se convertească la sentimente mai bune sunt în consecinţă futile şi că, deci, „va trebui să i se arate clar unde-i sunt limitele...Fiindcă Putin înţelege (doar) limbajul disuasiunii, un grai pe care-l vorbeşte chiar el, acum, în Crimeea”.

La rândul său, Kieler Nachrichten revendică, în consens cu foarte mulţi comentatori occidentali, ca vestul să treacă în fine la adoptarea de „sancţiuni economice” împotriva Moscovei. În acest domeniu, occidentul e mai puternic. Iar dacă vestul s-ar preface din nou, precum în cazul georgian, bunăoară, că plouă, „pofta lui Putin de noi teritorii s-ar înteţi”, potrivit ziarului din Kiel, „şi mai mult”...

Totuşi, există şi în occident condeie care demonstrează că au probleme în a înţelege care este miza. De Volkskrant, de pildă, crede că secesiunea Crimeii n-ar „leza dreptul internaţional”. Pentru că, după cum argumentează cotidianul din Amsterdam, „nu există nici o reglemenatre internaţională care să interzică locuitorilor unei părţi a unui teritoriu să se desprindă de statul în care se găsesc. Dreptul internaţional e neutru faţă de separatism. Un grup etnic nu poate invoca un drept de secesiune, dar nici nu-i este interzis s-o facă...”