Figuri pioase, dar criminali

Modul de funcţionare a crimei poate fi înţeles fie şi numai studiind unele declaraţii recente făcute de luptătorii organizaţiei teroriste "Statul Islamic". Acum un an, aceştia au patruns în zonele locuite de minoritatea yezidă din nordul Irakului. Bărbaţii acestei comunităţi religioase cu rădăcini în vremurile pre-islamice au fost omorâţi cu miile. Fetele şi femeile au fost răpite, vândute, violate şi încă o dată vândute.

O parte din bărbaţii yezizi au fost puşi să aleagă între moarte şi convertirea la islam. Nu puţini au ales să se convertească. Pe Internet au apărut imagini cu convertiri în grup ale yezizilor, care, timoraţi, depun mărturie de credinţă. "Până acum am trăit în întuneric", spune unul dintre cei convertiţi la islam. "Acum trăim în lumină", continuă el.

"Trăim în lumină" pare să fie şi convingerea jihadiştilor. Or, tocmai suferinţa cumplită a yezizilor evidenţiază că, celor care trăiesc în "lumină" le este permis absolut orice. Coranul însuşi va fi manipulat la greu şi pe viitor, până când jihadiştii vor burduşi în paginile sale tot ceea ce le convine lor: furturi, tâlhării, violuri şi crime lipsite de orice fel de inhibiţie.

"Noi suntem dumnezeii voştri"

"Au făcut cu noi tot ce au vrut", spune o femeie yezidă. "Ce au vrut" reiese limpede din înregistrările video: fete de 7-8 ani au fost vândute unor bărbaţi de 30-40 de ani. Femeilor care au opus rezistenţă li s-au rupt mâinile. Făptaşii, odată săturaţi de victimele lor, le-au vândut mai departe.

Unele femei yezide au povestit că au fost vândute de 20 de ori. Altele, disperate şi înspăimântate, au găsit refugiu în propria lor religie. "Uitaţi de religia voastră. Noi suntem dumnezeii voştri!", le-ar fi strigat unii dintre gâzi.

Să nu trecem prea uşor peste această propoziţie. "Noi suntem dumnezeii voştri". Jihadiştii nici că puteau găsi o formulă mai brutală şi mai cinică de a-şi etala puterea. Propoziţia aceasta scoate la lumină însăşi tendinţa de auto-înstrăinare a criminalilor. Altfel decât susţin ei înşişi, jihadiştii nu au niciun dumnezeu - ei doar se joacă de-a Dumnezeu. SI este o mişcare profund ateistă, una dintre cele mai cinice din istoria recentă a omenirii. În Germania, asemenea călăi sunt bine cunoscuţi, căci s-au aflat la lucru acum aproximativ 75 de ani, când au ridicat lagăre de exterminare. Şi atunci, ca şi acum, suferinţa victimelor le-a produs plăcere satrapilor. Este suficient să citeşti descrierile pe care le-au făcut chiar cei trecuţi prin acel malaxor al cruzimii pentru a constata că ele seamănă izbitor de mult cu ceea ce povestesc yezizii şi yezidele despre jihadişti.

Criminalul şi oportunităţile sale

"Statul Islamic" este o organizaţie internaţională. Membrii provin din ţări diferite, atât din state industriale foarte dezvoltate, cât şi din societăţi mai puţin sau foarte puţin dezvoltate a căror structură este mai degrabă rurală. Şi sisteme politice din care provin sunt la fel de diferite: unii sunt născuţi şi crescuţi în ţări democratice, alţii în state stăpânite de dictaturi sau sisteme autoritare. Cu alte cuvinte, biografiile făptaşilor nu seamănă deloc între ele.

La fel cum nici tiparele în care au fost interpretate iniţial acţiunile organizaţiei nu se mai aseamănă. Cu atât mai puţin valabilă a devenit teza conform căreia, la începutul carierei lor de jihadişti, aceşti oameni au simţit o acută lipsă de recunoaştere socială şi culturală. Se poate vorbi mai degrabă despre faptul că mulţi tineri se transformă în criminali înfricoşători dintr-un motiv simplu: pentru că au posibilitatea să devină astfel de criminali.

"Oportunitatea naşte hoţi", spune un proverb german. O dată în plus devine limpede că nu este vorba doar despre hoţi, ci şi despre criminali, violatori şi călăi. Oameni care ajung să comită fapte oribile, acoperite de o religie folosită în scopuri criminale. Tocmai de aceea, SI reprezintă nu doar o provocare militară, ci şi una ideologică. Teologii suniţi sunt aşadar chemaţi să se implice în demascarea esenţei ateiste a acestei organizaţii.