Cultura în actualitate

Arta cinematografică vitregită de doi regizori inegalabili

„Un film ne permite accesul într-o lume nemaivăzută, într-o altă realitate dincolo de lumea reală”, spunea regizorul Ingmar Bergman de fiecare dată când reporterii îl întrebau de unde provine fascinaţia sa pentru arta cinematografică. Artistul suedez, distins în 1997 la Cannes cu titlul de regizor al secolului, s-a stins din viaţă pe 30 iulie, la vârsta de 89 de ani. Deja în 1970, Bergman obţinuse premiul Oscar pentru întreaga sa activitate artistică. Cele peste 40 de pelicule pe care le-a realizat tematizează în special părţile întunecate şi experienţele dureroase ale sufletului uman, dar şi întrebările de ordin existenţial, care l-au preocupat mereu pe regizorul născut în familia unui pastor luteran din Uppsala. Pe lângă impresionanta filmografie, Bergman a pus în scenă peste 100 de piese de teatru la Stockholm, a scris numeroase cărţi şi materiale pentru radio şi televiziune. Printre filmele sale cele mai cunoscute se numără „A şaptea pecete” (1956), premiat la Cannes, „Fragii sălbatici” (1957), distins cu Ursul de Aur la festivalul de la Berlin, „Prin oglindă” (1961), peliculă premiată cu Oscarul pentru cel mai bun film străin şi „Fanny şi Alexander” (1982), o operă cu accente autobiografice despre copilăria sa şi pasiunea pentru spectacole, distinsă cu patru Oscaruri.

Printr-o coincidenţă epocală, arta cinematografică a fost vitregită de doi dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor în aceeaşi zi. Pe 30 iulie, când Ingmar Bergman a trecut în eternitate în casa sa de pe insula suedeză Faro, s-a stins din viaţă Michelangelo Antonioni în oraşul său natal Ferrara. Maestrul italian al cinematografiei, supranumit „pictor al camerei de luat vederi”, a intrat în istorie drept explorator al modernismului în cinematografie, alături de Bergman. Săptămânalul „Die Zeit” subliniază că cei doi regizori, care fac parte din aceeaşi generaţie şi au trecut în eternitate în aceeaşi zi fatidică, abordau modernismul în mod diametral opus: în timp ce Bergman experimenta în scopul de a spune povestea în mod cât mai convingător, Antonioni se concentra asupra formei, evitând să atragă atenţia asupra naraţiunii , din cauza scepticismului său accentuat faţă de capacitatea poveştilor de a reprezenta realitatea. „Bergman căuta calea spre adevăr, în timp ce Antonioni îi arăta spectatorului că nu există un adevăr absolut, o realitate demnă de încredere”, conchid foiletoniştii de la "Die Zeit".

Michel Serrault s-a stins din viaţă

„Fiecare rol pe care l-am interpretat m-a făcut fericit şi preiau întreaga răspundere pentru toate acestea” – declara actorul francez Michel Serrault într-un interviu din anul 2002. Deşi şi-a început cariera jucând în comedii, devenind celebru prin rolul unui transvestit în comedia „La cage aux folles”, el a reuşit să încânte publicul şi în roluri de bancheri corupţi sau chiar criminali. Talentatul actor francez a jucat în peste 135 de filme şi fost distins de trei ori cu premiul pentru film Cesar.

Pe 29 iulie, actorul în vârstă de 79 de ani s-a stins din viaţă la Honfleur, în Normandia.

Gravuri semante de Dürer la muzeul Guggenheim din Bilbao

Muzeul Guggenheim din metropola spaniolă Bilbao prezintă până pe 9 septembrie o expoziţie de gravuri semnate de Albrecht Dürer (1471- 1528). Printre cele 170 de gravuri, care nu au mai fost expuse din 1971, se numără capodopere ale artistului german, precum „Melancolia”, „Cavalerul, moartea şi diavolul” şi „Sfântul Ieronim”. Începând din 27 septembrie, expoziţia poate fi vizitată la Frankfurt am Main.