Cum i-a cumpărat Ciucă pe rectorii universitari

Rectorii universităților românești ar putea ocupa aceste funcții pe viață, dacă noul proiect al Legii învățământului superior nu va fi modificat. Cu toate că legislația anterioară prevedea două mandate clare de patru ani, modificările ulterioare făcute fără dezbateri publice, i-au permis inclusiv actualului ministru de resort, Sorin Cîmpeanu să acceadă la al treilea mandat în fruntea Universității de Agronomie din București. La fel ca el sunt mulți alți rectori, majoritatea cu rădăcini politice. Cîmpeanu și-a consolidat poziția trecând de la un partid la altul, demonstrându-și de fiecare dată loialitatea față de cei care militează pentru un sistem universitar încremenit. A mai fost ministru al Educației din partea ALDE în perioada 17 decembrie 2014 – 17 noiembrie 2015 și în mandatul său a fost dată Ordonanță de Urgență prin care plagiatorii puteau renunța, unilateral, la titlul de doctor. Ordonanță dedicată lui Victor Ponta, premierul care a încercat să-și demonstreze nevinovăția încălcând legea, dar care în final a fost nevoit să cedeze și s-a plâns că nu are cadru legal să renunțe la titlul de doctor. Cîmpeanu i-a oferit această posibilitate.

În schimb, guvernul Ponta a modificat Legea educației pentru a le da șansa rectorilor care se suspendau din funcție să candideze pentru un nou mandat. Practic, și în acest moment liderii universităților au posibilitatea să-și multiplice permanent timpul petrecut în aceste poziții cu pauze benefice, în care, întâmplător sau nu, pleacă în China sau în state din Balcani pentru a preda câte o lună, prin contracte obținute cu ajutorul Ministerului de Externe. Această găselniță a fost brevetată tot de Sorin Cîmpeanu cu sprijinul lui Teodor Meleșcanu, când primul era președintele Consiliului Naţional al Rectorilor, iar cel de-al doilea, șeful diplomației române. 

Noul proiect de lege nu-i mai obligă pe liderii universităților la subterfugii pentru a rămâne în fotoliile lor confortabile, vor fi nevoiți doar să-și aranjeze alegerile care urmează. Proiectul pare să aibă asentimentul președintelui Klaus Iohannis, care nu e deranjat de toate vulnerabilitățile pe care le strânge primul ministru.

Rectorii universităților autohtone nu sunt specialiști recunoscuți în domeniile lor și mulți își țin lucrările științifice la secret. Chiar ministrul Cîmpeanu refuză să ofere detalii despre propria teză de doctorat și să-și publice titlurile cărților pe care le-a semnat, sugerând în acest fel că se rușinează cu ceea ce a scris în trecut. Universitățile nu vor să dea acces la tezele de doctorat, iar actualii rectori sunt păzitorii acestor cufere explozive. Indexul al Operelor Plagiate în România ordonat după momentul publicării suspiciunii de plagiat, în care apar aproape 500 de cărți, teze, articole aflate în această situație este ignorat de universități, mai ales că acolo apar nume importante din facultăți și chiar membri ai Academiei Române.

Prin noul Proiect de lege, universitățile primesc puteri sporite și rectorii sunt mulțumiți să primească dreptul de a emite titluri de doctori, aplaudând desființarea CNATDCU, celebrul Consiliu Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, care în prezent analizează cazurile de plagiat, singura instituție îndrituită să ceară retragerea titlului academic de doctor.

Baronizarea universitară e binevenită pentru cei ajunși în fruntea marilor universități, de aceea la întâlnirea de luni dintre Nicolae Ciucă și cei 25 de rectori, niciunul nu a spus nimic despre plagiatul premierului. Legea gândită de ministrul Cîmpeanu le dă apă la moară mediocrilor, familiilor extinse strânse sub umbrelele generoase ale actualilor rectori și, în același timp, vrea să-l scoată basma curată pe generalul Ciucă.

Premierul a aprobat proiectul care îi amnistiază pe plagiatori fiind gata să dinamiteze toți pilonii importanți ai statului pentru a-și salva pielea. Trădează cu ușurință principiile pe care ar trebui să le apere, iar în jurul lui o armată întreagă de politicieni, funcționari și militari îi țin isonul. Generalul nu știe că aceiași oameni se vor lepăda de el imediat ce va pierde puterea. Ceea ce nu înseamnă că va mai fi nevoit să plătească pentru plagiat, pentru intervențiile în justiție, pentru parodierea propriei sale cariere.