Cum putem locui ecologic, ieftin și bine?

Clădirile reprezintă factorul principal de poluare a climei. În fiecare an, generarea de căldură și electricitate, dar și construirea de clădiri, produc zece miliarde de tone de CO2 în întreaga lume. Aceasta reprezintă o medie de aproximativ 1,3 tone de CO2 pe cap de locuitor pe an. 

Potrivit raportului ONU, în 2021, sectorul construcțiilor a provocat 37% din emisiile de CO2 legate de energie la nivel mondial și, prin urmare, mai mult CO2 decât industria (30%) și transporturile (22%).
Cum pot fi reduse aceste emisii ridicate şi ce măsuri ne-ar ajuta să trăim durabil, ieftin și bine?

Cum putem economisi energie, bani și CO2? 

Clădirile vechi au nevoie de multă energie, în special pentru încălzire, iar aceasta este costisitoare. Izolația și sistemele moderne de ventilație pot economisi până la 90 la sută din energie în clădirile vechi.

În plus, costurile de încălzire pot fi reduse considerabil prin utilizarea unui spațiu de locuit mai mic. Mai ales după ce copiii se mută sau după dispariția unui partener, nevoia de spațiu se micșorează. 

Restul necesarului de încălzire poate fi acoperit într-un mod ecologic cu biogaz, lemn sau peleți. Cu toate acestea, deoarece aceste energii devin din ce în ce mai rare, dar și mai scumpe, experții recomandă în principal încălzirea cu pompe de căldură. Acestea extrag căldura ambientală din sol sau din aer, sunt alimentate cu energie electrică, generând astfel până la șapte kWh de energie termică dintr-un kilowatt-oră (kWh) de curent electric. Această tehnologie nu produce particule nocive pentru sănătate și, în cazul energiei electrice ecologice, nici CO2.

În special în Scandinavia, clădirile sunt încălzite de mult timp cu pompe de căldură, iar rețelele de încălzire urbană sunt operate cu pompe de căldură de mari dimensiuni și, în combinație cu energia termică solară, biomasa și energia geotermală de adâncime, sunt deja aproape neutre din punct de vedere climatic.

Cererea de energie electrică în clădiri poate fi redusă considerabil, pe de o parte, prin utilizarea economică a pompelor de încălzire, a frigiderelor și a LED-urilor și, pe de altă parte, prin utilizarea energiei fotovoltaice pe acoperișuri și fațade, într-un mod ieftin și ecologic. În Germania, țară săracă în raze de soare, electricitatea solară produsă pe acoperișul unei case cu un sistem nou costă mai puțin de zece cenți pe kWh, adică mai puțin de un sfert din cei 40 de cenți pe kWh de la rețea. Astfel, investiția în sistemele de pe acoperișuri se amortizează în 5 până la 15 ani. După acest interval există aproximativ două decenii de energie electrică gratuită. 

Cum pot fi reduse emisiile de CO2 atunci când se construiește o casă?

În timpul construcției clădirilor se emite o cantitate mare de CO2 - 0,5-0,8 tone de CO2 pe metru pătrat de spațiu locuibil. În cazul construcției unei case noi de 100 de metri pătrați, aceasta înseamnă între 50 și 80 de tone de CO2. Comparativ, în India, emisiile de CO2 pe cap de locuitor sunt de două tone pe an. 

Emisiile sunt cauzate în principal de producția de ciment, var și gips (25%), de construcții (10%) și de producția de materiale plastice, cum ar fi plăcile izolatoare (8%) și de metale (8%).

Materialele de construcție alternative, cum ar fi lemnul și materialele izolatoare regenerabile, cum ar fi paiele, pot reduce drastic emisiile de CO2 în clădirile noi - în Germania cu aproximativ 50%.

De asemenea, ecologică și economică este și evitarea construirii de clădiri noi. Renovarea clădirilor mai vechi costă, de obicei, mai puțin de un sfert față de o construcție nouă, iar emisiile de CO2 rezultate din construcție și exploatare pot fi reduse la mai mult de jumătate. 

Arhitecții, oamenii de știință și asociațiile de mediu solicită o regândire din partea planificatorilor urbani, a politicienilor și a clienților. Demolările și construcțiile noi ar trebui evitate ori de câte ori este posibil, iar renovarea clădirilor vechi ar trebui să devină o regulă.

30 de metri pătrați de spațiu de locuit pro persoană? 

Dimensiunea spațiului de locuit este, de asemenea, decisivă pentru portofel, climă și protecția mediului. Mai mult spațiu de locuit costă mai mulți bani, necesită mai multă energie şi produce mai mult CO2.

În ultimii o sută de ani, consumul de spațiu s-a amplificat dramatic odată cu creșterea veniturilor și a numărului de locuințe unipersonale, iar până în prezent nu se întrevede un sfârșit al acestei creșteri. În timp ce în Nigeria, o persoană trăiește în medie cu șase metri pătrați de spațiu de locuit, în Turcia sunt 18, în Brazilia 24, în China 30, în UE 38 și în SUA 75 de metri pătrați pe persoană.

Începând din 1950, în Germania suprafața medie de locuit pe cap de locuitor a crescut de peste trei ori, de la 15 la 48 de metri pătrați. În special persoanele în vârstă dispun de mult spațiu în casele și apartamentele lor după ce copiii le pleacă de acasă, cu o medie de peste 60 de metri pătrați pe persoană. 

Având în vedere deficitul de locuințe și criza climatică, arhitecții, oamenii de știință, experții de mediu și în domeniul locuințelor solicită o regândire la nivelul societății și al politicii. "Suprafața în care trăiesc oamenii în Germania de astăzi ar fi suficientă pentru 200 de milioane de oameni - dacă primii s-ar mulțumi cu o suprafață care era obișnuită în anii 60", scrie sociologul Maike Böcker de la Institutul pentru Studii Umaniste Avansate din Essen în cartea "Wie wird weniger genug" (Cum poate fi mai puţin de ajuns). În prezent, în Germania trăiesc aproximativ 83 de milioane de persoane. 

Pentru a ne încadra în limita de 1,5 grade Celsius, grupul de reflecție Wuppertal Institute solicită în studiul său, oprirea și limitarea cererii în creștere pentru spațiu de locuit pe cap de locuitor. Aceasta, susține institutul, se poate face "prin forme inteligente și flexibile de utilizare". 

În scenariul său, Universitatea de Tehnologie din Graz pornește de la ipoteza că cererea globală de energie trebuie să scadă cu 40% pentru a putea fi menținută limita de 1,5 grade Celsius. Aceasta în pofida creșterii populației, a veniturilor și a activităților. Experții universității recomandă în acest scop un necesar de locuințe de 30 de metri pătrați pe persoană în medie la nivel mondial.

Experții văd un mare potențial în cazul persoanelor în vârstă, care locuiesc adesea în case și apartamente prea mari. Oamenii aceștia se simt de multe ori singuri și chiar își doresc apartamente mai mici.

În acest caz, sfaturile și ofertele specifice pot fi de ajutor, spune arhitectul, urbanistul și economistul Daniel Fuhrhop. "O idee ar fi mutarea într-un apartament mai mic sau transformarea apartamentelor existente în unităţi mai mici. Există și varianta subînchirierii sau a locuirii laolaltă cu alte persoane. Există multe modele excelente și dovedite aici”. 

Unele universități manifestă deja creativitate în acest sens și le oferă studenților posibilitatea de a locui la prețuri reduse cu persoane în vârstă în schimbul ajutorului la treburile casnice. Tot mai populare sunt și proiectele rezidențiale cu unități de locuit individuale relativ mici și multe spații comune, cum ar fi o grădină, un atelier, un studio, o spălătorie și o sală de fitness, precum și spații de birouri, camere pentru oaspeți și pentru tineri, care pot fi rezervate temporar la prețuri reduse. 

Locuitorii preferă astfel de cartiere comune și din motive sociale: Prin mai multe întâlniri, oamenii ajung să se cunoască mai bine, să se susțină reciproc și, astfel, se simt mai confortabil.